Scotch la gura sentimentelor

Nu știu dacă ți-am spus vreodată câte raze îmi ard diminețile atunci când îmi dansezi prin gânduri, tivind cuvinte pe geamuri. Boabe mari amestecate cu surâsuri calde și parfum de începuturi noi plutesc toate prin lumina crudă ce se sparge de galbenul pereților cândva goi. Mă cuprind în brațe și-mi desprind din păr visele cu tine ce le port tot timpul prin vene ca pe singura otravă care mă ucide puțin câte puțin, dar care mă mai poate ține în viață. 

Nu știu dacă ți-am spus vreodată câți fiori îmi bântuie trupul atunci când degetele tale îmi tatuează fluturi pe gât ori când îmi desenează aripi mari pe spate. Și câte dorințe se nasc pe buze, captive în lanțuri grele, așteptând sărutul ce le va da formă și glas. În miezul zilelor mele, stele cad din înalturi și se desfac în curcubee amestecându-se cu clipele topite în ore ce le-aș vrea ani sau veacuri. În miezul zilelor mele prin clepsidre curg atingeri iar sub piele clocotesc vulcani.

Nu știu dacă ți-am spus vreodată câte cuvinte mi se zdrobesc de retină în după-amiezile sălbatice atunci când lumea întreagă pare să se piardă într-o ceață deasă, cu fiecare zgomot înăbușit în tăcerea dintâi și în strigătul din urmă. Sub palma ta, corpul meu de păcat se strecoară prin fiecare por, fiecare arteră, fiecare bătaie de inimă. E drog, e plăcere, e zbor frânt și văpaie. Ne respirăm unul pe celălalt și ne legăm încheieturile cu mângâieri și șoapte pictate pe coapse. 

Nu știu dacă ți-am spus vreodată câți demoni îmi sfâșie carnea îmbibată de aroma pielii tale atunci când în brațe mă porți spre Rai, mușcând cu nesaț din fructul oprit al pasiunii ce transformă Universul în cenușă. Întunericul se lasă, cortină grea, peste ruinele sufletelor arse, dar în întunericul meu tu ai aprins luceferi și sentimentele ard cu flăcări roșii mistuind Iadul.

Nu știu dacă ți-am spus vreodată câte secunde sculptez în amintire atunci când noaptea îmi leagănă pleoapa și trupul făcut scrum sub ploaia privirilor tale. Port amprente de ieri pe tâmple și zgârieturi de mâine pe umărul stâng. Port dorul dimineților și promisiunea nerostită a zilelor. Te port pe tine... pe mine. Și mâine am să renasc.