Doar câteva...

Și știu că visele mele sunt doar praful mărunt ce ți se înfige în ochi uneori, zgâriindu-ți retina.
Și știu că lacrima mea e doar o altă picătură de apă sărată ce-ți atinge în tăcere trupul prea obosit ca să o simtă.
Și știu că vorbele mele sunt doar înșiruiri de litere ce-ți trec indiferent prin timpan, amestecându-se cu zeci de alte zgomote.
Și știu că speranțele mele zac sub tălpile tale nepăsătoare... nici nu ți-ai dat seama când le-ai strivit.
Și știu că durerea mea e doar un tablou cenușiu agățat pe peretele unei încăperi goale în care niciun suflet nu mai pășește acum.
Și știu că sufletul meu chinuit e doar un altul printre atâtea mii.

Da, știu!

Câteva vise printre atâtea nopți...
Câteva lacrimi printre atâtea furtuni...
Câteva vorbe printre atâtea strigăte...
Câteva speranțe printre atâția nori negri...

Câteva... Pentru tine sunt doar câteva...