Tears

Ce poate oare să fie mai trist decât însăşi tristeţea? Ce poate să doară mai mult decât lacrimile? Ce poate să rănească mai mult un suflet şi aşa destul de chinuit?

Azi mă doare mai mult decât oricând faptul că trebuie să mă ascund mereu... să trăiesc veşnic printre umbre de dragul aparenţelor... să par cel mai fericit om, sau cel mai puternic, sau cel mai bun. DE CE nu pot să arăt ce simt cu adevărat? DE CE nu pot să fiu ce sunt? 

Sunt doar un om... am un suflet sensibil pe care nu îl pot deschide în faţa nimănui, mă lupt zilnic cu slăbiciunile şi complexele mele, fac greşeli... Vreau să pot plânge atunci când simt că lacrimile îmi umplu ochii... vreau să îmi dezvălui slăbiciunile fără să mă tem că ceilalţi vor profita de ele, fără să mă tem că mă vor judeca sau că îşi vor schimba părerea despre mine... vreau să strig, să râd sau să alerg când simt nevoia...

Azi am nevoie de o îmbrăţişare caldă... de cineva care să mă ţină de mână şi să nu mă lase să cad... de un umăr pe care să pot plânge în voie şi de o mână care să îmi şteargă lacrimile fără să îmi ceară explicaţii... sunt aşa de singură şi doare aşa de tare...

Azi am nevoie de tine... dar nu e gasesc nicăieri...