Tu și timpul oprit

miercuri, 29 februarie 2012
Glasuri stridente țipă în jur... că-i totul înghețat și fad, că visele-au murit și că dragostea e numai o poveste veche scrijelită cu pana pe hârtii îngălbenite. Că pielea nu mai simte și că gândurile stau toate, îmbrăcate în aceeași uniformă gri, așteptându-și sentința aspră ce le va condamna la uitare.

Timpul aleargă maratonu-i nebunesc, neputincios de a privi înapoi și mult prea dornic să ajungă la capătul călătoriei fără de sfârșit. 

Secundele mele se scurg în ale tale precum picăturile calde de ploaie ce mângâie fața aspră a pământului. Trupul meu se confundă cu al tău... doi dansatori ce-și căutau echilibrul, dar care au învățat să se iubească în dezechilibru. Mâna mea se amestecă cu a ta așa cum noaptea întâlnește ziua pictând mii de culori și raze pe cerul încă adormit.

Da!... Tu mi-ai prins fluturi în păr și ei îmi mângâie fruntea când așteptarea ne desparte privirile. Tu mi-ai desenat pe spate aripi și-acum plutesc printre crâmpeie de fericire. Când nopțile încearcă să-mi fure visele tu ești acolo să-mi aprinzi stelele, să-mi alungi fricile, să-mi legeni somnul. Când zilele vor să-mi ucidă speranțele tu ești acolo să-mi colorezi norii, să-mi înalți castele, să-mi atingi inima.

Pe file de carte îmi scriu viața și timpul, pe pielea ta mâzgălesc sărutări și secunde. 
Pe-o plajă mi-am sculptat un Univers, pe suflet am gravat o lacrimă... și-n ochii tăi totul s-a oprit.

Poveste in imagini... Monday Seven

luni, 27 februarie 2012
Angels

                                                                      
                                                                                                 Life
Floating
History
Kitty
Colors
Escape




Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!
Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Himere

miercuri, 22 februarie 2012



O lume caldă doarme liniștită sub o privire ce rătăcește printre stele. Gându-i aleargă, ușor ca un fluture albastru, deasupra unei pajiști înflorite. Parfumul se ridică în văzduh și magica grădină freamătă sub mângâierea caldă a unei adieri de primăvară.
E tot ce am sădit în suflet... e liniște... e pace... e senin. E viață și iubire. E zâmbet și... mi-e bine.
Pe iarba moale îmi odihnesc pașii ce-au alergat nebuni prin inima ta blândă. Am luat din ea o bucățică... comoara ce-mi încredințezi în fiecare zi ascunsă printre sărutări. O voi păstra aici, printre foile cărții ce o citesc sub bolți de trandafiri.

Filele ei știu multe taine... și-ntre coperți am presat vise, am sufocat speranțe, am închis petalele ce mi le-ai oferit și roua ce mi s-a lipit cândva de trup. Pe pagini albe am scris cu panglici moi, de curcubee. Pe pagini negre am scris cu penița înmuiată în vene. Și paginile-s ude..

Aș vrea să uit orașu-n care oasele mi s-au transformat în praf. Străzile care poartă încă bucățelele unui suflet zdrobit ce cerșea o fărâmă de iubire. Aș vrea să sparg oglinda-n care mi-am privit întâia oară gaura ce ținea loc de inimă. I-am dat-o lui.. cu respirația tăiată și cu mâna tremurând.
Aș vrea să adun lacrimile ce-au curs pe podele reci îmbrățișate doar de-acordurile triste ale unei melodii ce-a fost cândva "a noastră". Aș vrea să nu fi gustat veninul ce mi-l oferea privirea ta.. era atât de dulce... și-atât de-amară era clipa ce se pierdea între bătăile inimilor noastre. O inimă vibra pulsând în vene fericire... Cealaltă doar mințea.
Aș vrea să fii ucis sărutul ce ți-l furam în visele toride de vară. O vară în care ți-am pus în palmă bucăți de cer albastru.. și licuricii ți i-am ascuns în buzunar. Vara în care mi-ai construit un Iad iar eu, naivă, l-am confundat cu Paradisul. Vara în care mi-ai zgâriat pielea cu spini ascunși printre roze. Vara...

Am alergat mult timp printre ruine... cu tălpile ce nu mai simțeau ascuțișul pietrei ori pământul sufocat de-atâtea lacrimi ce curgeau din norii grei și cenușii. Cu mintea aiurea, bântuită de fantasme. Cu trupul ce-și sfâșia carnea în nopți halucinante în care întunericul îți ascundea ochii. Cu inima ce nu voia să mai bată, căutând în zadar himere. Cu mâinile ce căutau atingeri atât de cunoscute, dar care acum îi erau străine.
Am scrijelit cu unghiile pereții ce mă sufocau și fiecare clipă împreună am desenat-o pe corpul inert. Am stat la masă cu singurătatea și răsuflarea morții mi-a învelit rănile sângerânde.

Sub prima raza de soare mi-am regăsit însă aripile ce le-aruncasem când tu mi-ai spus că mă vei duce dincolo de nori, pe-o stea ce va purta numele meu. Erau fragile și pline de cicatrici... ca sufletul ce mi l-ai îngropat în nepăsare. Dar am învățat să zbor așa, ca un pescăruș rănit de valuri ori ca un fluture cu aripa zgâriată în floarea ce-o iubea.

Peste ruinele tale cineva a sădit flori. Le-a desenat un soare cald și le-a udat cu stropi mari de viață. A strâns frunzele moarte și a pictat în locul lor altele noi, verzi, proaspete. Le-a dat atingeri vii și-acum primește în schimb zâmbet. Le-a dat răbdare și-acum primește în schimb buchete mari de șoapte dulci. Le-a dat iubire și-acum primește în schimb... iubire.

Iar eu nu-mi mai amintesc dacă ochii tăi erau căprui sau verzi.  



*Articol înscris la Blog Power, ediția 10 cu o temă propusă de Losty88*
*Mult succes și lor: ”Album”. ”Suflet înghețat”, ”Impossible love” *

Pentru alte 7... Moday Seven

luni, 20 februarie 2012
Oraș



Decoruri

















Cândva





















Vânt




Calm
Împreună

Solitari
































































Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!
Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Te rog!...

sâmbătă, 18 februarie 2012


Atâtea nopți s-au desenat pe cerul gol. Atâtea zile au pășit șchiopătând pe pământul umed. Atâtea picături de ploaie rece au zgâriat orizontul. Atâtea petale ofilite au căzut peste speranțe.

Cuvinte pictate vag pe un perete gri mă mint că ieri va fi șters... că rănile se vor închide... că cicatricile nu dor. Cu ochii închiși iți caut iar privirea ce-odată îmi mângâia obrazul. Mâna ta caldă îmi leagănă visul și-mi prinde în păr sclipiri de stele.

"Mi-e dor!..." iți spun printre șoapte. Cu-n zâmbet blând îmi spui: "Mi-aș fi dorit să fiu aici!"
Bucăți de-albastru încep să se desprindă ușor și-ntregul cer se scurge fărâmițat la picioarele mele. Din Universul desenat pe-un colțișor de suflet, fluturii au zburat, lacrimile au înecat ruinele, parfumul s-a disipat. Anii trecuți, legați cu panglica sângerie a unei răni ce nu se va închide niciodată, se-ascund printre dărâmături precum fantasme.

Durerea-mi plânge cu un mut ecou stins în lumina primelor raze ale dimineții. Picături de viață cad peste amintirile alb-negru ce încă se disting sub raze palide de lună. Îți caut chipul alergând ca un nebun printre himere și tot ce găsesc e numai praf, e numai deznădejde...

Te rog, mai stai!... Te rog!... Te rog!...

Eram...

vineri, 17 februarie 2012
Mi-am dezbrăcat toate veșmintele mi-am aruncat toate măștile și așa. goală, m-am așezat în fața ei. Copila cu ochi căprui mă privește întrebătoare... ”Pe unde mi-ai umblat?”
E atât de micuță... sub rochița albă genunchii plini de zgârieturi trădează jocul de ieri. Îmi ating instinctiv genunchiul și micuțul semn rămas amintire din copilăria pierdută printre frunze uscate de Septembrie. Aș vrea să îi explic cum timpul zboară și te prinde în vâltoarea sa, în jocul nebun de iele din care ieși cu mintea obosită și trupul epuizat... Continuă să mă privească... un zâmbet naiv îi înflorește în colțul gurii...

”Îți mai aduci aminte iarna? Fulgii mari căzuți din cerul cenușiu. Frigul ce parcă nu îl simțeam. Oamenii de zăpadă pe care îi făceam în fața geamului pentru ca, la căderea nopții, să îi privim de lângă soba caldă în care pocneau lemnele... și vocea ei atât de senină spunându-ne povești. Diminețile cu soare sclipind deasupra voalului alb și imaculat, așezat peste noapte. Parfumul înghețat și fericirea pe care o simțeam alergând printre nămeți; râsetele care inundau derdelușul pe care săniile fugeau din zori și până în seară. Eram mici, era iarnă, era perfect...”

Mi-am plecat privirea în care amintirile îmbibate în lacrimi înfloreau trist. Port și acum în suflet tabloul înghețat, cu căsuța mică și geamuri luminate, cu străduța îngustă acoperită de nămeți, cu teiul ce mă întâmpina semeț și cu trei zâmbete calde care îmi legănau visele înainte să adorm.

”Eram mici... era iarnă... era perfect!”



*Articol înscris la Blog Power, ediția 9 cu o temă propusa de Carmen*
*Mult succes si lor: "Iarna mea", "Poveste in alb", "Iarna, inevitabila iarna...", "O iarna perfecta", "Recuperand vise", "Iarna perfecta"*

Round 2... Monday Seven

duminică, 12 februarie 2012
Alegeri















Călătorie


Grădină













Legendă
Grijă












Iubiri












Suflet


Nu este un concurs, este doar blogging interactiv!
Alege si publica intr-un articol, 7 fotografii  care te-au impresionat cel mai mult in saptamana ce tocmai a trecut, ataseaza cate un cuvant pentru fiecare fotografie publicata in functie de ceea ce-ti sugereaza tie fotografiile in cauza si inscrie articolul la Monday Seven!

Cere-mi...

sâmbătă, 11 februarie 2012

În ochii tăi se joacă-un gând. Surâsuri dulci îți mângâie buzele și-ți încălzesc obrazul. Liniile fine din jurul ochilor îmi spun ca sufletu-ți zâmbește.
Zâmbesc!

Stelele pictate pe cortină tremură iar eu, în vise, îți aud șoapta cuminte ce-mi picuri ușor pe trup, ca o părere, ca un fulg de nea topit pe-o mână caldă de copil.
Tac...

O umbră cade peste gândul mut și un fior îmi frânge răsăritul. Inima strânsă bate încet, pulsând venin în vene. Sub pleoape mă ascund. Te caut... în locul tău e întuneric
Plâng.

Aș vrea să strig... cuvintele mor... tăcerea moare. Cere-mi orice.. 
și visele trandafirii, și speranțele albastre, și gândurile ascunse sub piele...
și zilele ce vor veni, și nopțile ce le-am pierdut...
și cerul ce mă învelește primăvara, și pământul pe care am pășit ieri...
și luna care-mi cântă la fereastră, și raza de soare ce-mi încălzește dimineața...
și vara ce o colorez în inimă, și ploaia care mă ascunde când plâng...
și aripile care m-au adus la tine, și aerul pe care îl respir, și viața... și viața!

... dar nu asta... 

7... zile... fotografii... cuvinte *Monday Seven*

duminică, 5 februarie 2012

Air
Fire
Hope
Incandescence

Remember


Sad

















Sweet

















Nu este un concurs, este doar blogging interactiv! Alege și publică într-un articol, 7 fotografii care te-au impresionat cel mai mult în săptămâna ce tocmai a trecut, atașează câte un cuvânt pentru fiecare fotografie publicată în funcție de ceea ce-ți sugerează ție fotografiile în cauză și înscrie articolul la Monday Seven!





Zbor

vineri, 3 februarie 2012

Sunt oameni ce se nasc din spuma mării și își petrec viața pe un țărm învăluit în brize calde  și cântece de pescăruși.
Sunt oameni ce se nasc din verde crud amestecat cu cer albastru și-n drumul lor cuceresc  piscuri noi pe care niciun pas nu si-a lăsat vreodată urma.
Sunt oameni ce se nasc din crivăț înghețat și fulgi de nea, cu priviri crude și vorbe tăioase menite să ucidă mugurii de speranță ce le răsar în cale.
Sunt oameni ce se nasc din raze moi de soare iar mâna lor poate, cumva, să alunge întunericul dezamăgirii.
Sunt oameni ce se nasc pe colțul unei stele și-n fiecare noapte călătoresc spre lună rupând  bucățele din ea.
Sunt oameni ce se nasc cu aripi... unele mari, tivite cu speranțe colorate, altele mici, fragile,   străvezii. 

Eu m-am născut din vise.. 
cu doi ochi mari ce privesc spre piscurile înalte dar cu speranțe ce zboară printre stele;
cu fulgi de nea-n privire și raze de soare în suflet;
pe-un țărm îndepărtat, cald, dar gol;
Fără aripi...

... și totuși... zbor.

Reading me...