Invitație la viață (5)

Averi... ne petrecem viața strângând cât mai multe, cât mai strălucitoare, cât mai mari. Ne vindem timpul pentru câteva monezi ce vor cumpăra apoi fărâme de fericire efemere. Ne amanetăm zilele pentru un ”mâine” liniștit, dar uităm că poate el nu va veni niciodată. Ne jertfim anii la picioarele unui zeu înșelător ce ne aruncă din când în când câte o bijuterie scumpă menită să ne orbească cu licărul ei... dar în noapte diamantele nu mai strălucesc.  Uneori îi aducem ca ofrandă suflete ce ne iubesc și ne așteaptă privind secundarul ce-a rămas pe loc. Lacrimile ce le cad pe obraz și pe perna goală de lângă ei. Cuvintele ce mor în tăcere și atingerile ce nu ne mai ating... pentru că sufletul nostru este vândut de mult. 

Într-un final rămânem singuri și murim goi, așa cum ne-am născut. Căutam timpul ars pe rugul orelor trecute, căutăm mâna ce-am lăsat-o undeva pe drum și inima oferită Diavolului. Căutăm... N-a mai rămas nimic.

Black Gold

”Tot ceea ce poate fi cumpărat cu bani nu are nicio valoare!”