Vis

vineri, 26 august 2011

S-a născut timid într-o zi de mai. Atât de mic și firav, trăia într-un strop de rouă sclipind argintiu într-una din cutele unui suflet trist.

L-am ascuns acolo nopți la rând. L-am hrănit cu zâmbetele, iluziile și șoaptele tale. L-am ridicat din întuneric și l-am învățat să meargă. Am plâns odată cu el când a căzut și i-am pansat cu speranțe genunchii zgâriați. L-am învățat să spună „te iubesc” cu fiecare bătaie de inimă, cu fiecare por.

I-am pus aripi și l-am învățat să zboare și să culeagă stele pentru tine. Furtuni s-au abătut asupra lui și s-a întors la mine, cu aripile frânte, cu lacrimi în ochi. Le-am adunat pe toate și i le-am transformat în vise... vise ce l-au purtat din nou la tine. I-am scris pe-un colț de suflet un „A fost odată...” iar el a continuat de-atunci să scrie... povestea noastră.

Și încă mai scrie, și încă mai cade, și încă mai zboară în vazduhuri albastre...și-acum, chiar în acest moment, zâmbește.

„Nu contează câtă dragoste avem la început, ci cât de multă dragoste construim până la sfârșit.”

Choices

joi, 11 august 2011

Undeva, între visele mele și visele lui...
... Între sufletul meu și sufletul lui...
... Între lumina speranței și întunericul nesiguranței caut cu înfrigurare.. Răspunsul.

Sunt doar eu, la răscruce de drumuri și vise, cu o viață înghesuită în bagaje legate cu panglici colorate de amintiri. Am decizii de luat și pași de făcut. Am un timp ce aleargă fără oprire în jurul meu și un ceas care ticăie în buzunar.

De-aș putea numai întinde mâna... Spre Soartă, spre Destin iar ele să mă călăuzescă cu ochii închiși spre ceea ce ar trebui să fie Viitorul.

De-aș putea să cred în stele, în ziua de mâine ori în ochii tăi...
De-aș putea să sper, să simt, să vad...

"There are always two choices. Two paths to take. One is easy. And its only reward is that it's easy."

Păcate

luni, 8 august 2011

Oglinda îmi arată clar ceea ce tu, dragule, abia dacă mai ghicești. Vezi ochii aceia? Privește-i și-am să îți arăt că Raiul nu e plin numai de îngeri! Vezi trupul acela? Atinge-l și ai să simți păcatele ce ard adânc sub piele.

Câte dorințe nu s-au prelins ușor pe el... Pe obraz... pe gât... pe sânul drept... pe coapse!? Câte perechi de buze n-au picurat o șoaptă... un ”te vreau”!? Câte vise nu am bântuit fără să știi, ca silueta unei Fata Morgana conturată vag în mijlocul unei nopți toride de vară!? Câte atingeri n-au desenat povești pe pielea-mi, sperând că vor gusta eternitatea!?

Și da, dragule, oglinda îmi arată clar.
Oglinda și... privirea lor.

Testament

sâmbătă, 6 august 2011

Știi tu oare câte doruri stau ascunse în spatele ochilor ce te privesc fără ca măcar să observe că ești acolo? Știi tu colțul acela de mare pe care pluteau speranțele cândva?

Îți amintești de scoica ce a zgâriat picioarele desculțe ale sufletului de copil? Auzi tu oare briza care odată mi-a fost veșmânt pentru inimă? Ai văzut tu țărmul pe care visele își odihnesc aripile obosite?

Ți s-a scurs printre degete nisipul pe care gândurile au alergat de atâtea ori? Ai simțit tu oare razele de soare care mi-au mângâiat lacrimile mute?

Când ochii se vor închide peste doruri și vise, când inima și lacrimile se vor opri, când speranțele și gândurile vor fi zburat departe...

... Arde-mi trupul și îneacă-i cenușa în mare, pastreazaă-mi inima, redă-i sufletului LIBERTATEA.

Her story...

miercuri, 3 august 2011

Printre aripi strânse și pleoape coborâte, dorm. Corpu-mi plutește ușor pe deasupra câmpiei de vise colorate și se oprește brusc, la marginea prăpastiei ce-l poartă către realitate. Din adâncuri întunecate, o voce calmă îngână un cântec trist,necunoscut și totuși familiar.

Pământul fuge de sub tălpile goale și reci. Cu o viteză amețitoare cad în hăul deschis înainte-mi...

Deschid ochii cu groază și-mi șterg fruntea de sudoarea rece. Vocea îmi răsună în urechi iar mintea fredonează mut cuvintele cântecului din vis.

Ochii se umplu de lacrimi. Sufletul se zbate sub povara grea a Regretului. Imagini se succed aidoma unor frânturi de film vechi. Era ascuns acolo, adânc, sub pielea-mi rece, printre cutele inimii, lângă celelalte cicatrici...

... O mână plină de vânătăi. Paturi înșiruite, împovărate de dureri. O copilă ce doarme, printre lacrimi. O atingere caldă. Fugă. Frică. Întuneric și apoi... Nimic.

Am fost ultimul spin înfipt în inima ce a încetat să bată prea devreme.

Forgiveness is the gift that I won't give to myself.

Reading me...