Testament

Știi tu oare câte doruri stau ascunse în spatele ochilor ce te privesc fără ca măcar să observe că ești acolo? Știi tu colțul acela de mare pe care pluteau speranțele cândva?

Îți amintești de scoica ce a zgâriat picioarele desculțe ale sufletului de copil? Auzi tu oare briza care odată mi-a fost veșmânt pentru inimă? Ai văzut tu țărmul pe care visele își odihnesc aripile obosite?

Ți s-a scurs printre degete nisipul pe care gândurile au alergat de atâtea ori? Ai simțit tu oare razele de soare care mi-au mângâiat lacrimile mute?

Când ochii se vor închide peste doruri și vise, când inima și lacrimile se vor opri, când speranțele și gândurile vor fi zburat departe...

... Arde-mi trupul și îneacă-i cenușa în mare, pastreazaă-mi inima, redă-i sufletului LIBERTATEA.