Peisaj... din suflet

L-am văzut de zeci de ori... Cu toate podurile lui înălțate peste fâșia aurie ce curge neîncetat; cu sutele de lumini ce îl străbat fulgerător târziu în noapte; cu milioanele de râsete ce se înalță în văzduh.
L-am văzut de zeci de ori... Cu străzile înguste ce respiră sub pașii grăbiți; cu oamenii ce vin din toate colțurile zării să-l vadă, să-l simtă, să-l trăiască și apoi să îl poarte sub piele pentru tot restul vieții lor.
L-am văzut de zeci de ori... Prin perdeaua de apă ce îi udă fața în zilele reci de iarnă; pictat în rozul pal al petalelor ce și le prinde în păr primăvara; scăldat în razele soarelui torid ce mângâie leneș valurile, vara; înveșmântat în frunze aurii, toamna.
L-am văzut de zeci de ori... învăluit în parfum de viață, energie și vitalitate;  cu grădinile nesfârșite scăldate în verde crud; cu miliardele de stele ce îl luminează noaptea.
Da! L-am văzut de zeci de ori... L-am simțit... L-am trăit... Și acum îl port sub piele.

...Și încă îl mai caut în fiecare loc în care aripile timpului mă poartă.