Scrisoare pentru cineva

Pe  fruntea nopții înfloresc stele, 

dar nu e nimic magic în strălucirea lor; 

sunt doar piroanele bătute-n palmele mele 

împreunate-a rugă, arse de vânt și dor

ce-au încetat să caute printre nimic, iubirea,

cuvinte de-alinare, relații fără rost

căci oamenii nu știu s-ofere fericirea

decât pentru-o secundă, și-apoi devine „a fost”.

Primim numai iluzii, le poleim cu aur

și din pământ, cu trudă, ne facem vis de foc

spălat în întuneric cu lacrimi mari de faur

născut printre străini sub sorți fără noroc.

Plânge o lumânare cu picuri reci de ceară,

și pâlpâie timid sub răsuflarea grea

a unui gând sortit în astă zi să piară,

a unui gând ce mâine durerea n-o mai vrea,

a unei mâini ce lanțului strânsoarea nu-i permite

a unor ochi ce te-au privit frumos cândva,

în vremea când credeam că glasul tău nu minte,

în vremea când erai TU, nu doar un „cineva”. 

P.S. Păstrează-ți cuvintele! (de) azi nu le mai vreau...

* Cuvintele lor: „Vântdetoamnă”, „Vero”, „Vero 2”, „Scorpio”, „Tibi”, „Gabriela”, „Carmen Pricop”, „Alma Nahe”, „Vavaly”, „Anacondele”, „Lili3d”  sub bagheta magică a lui Psi *