Oameni frumoși și povești cu zâne

Cum am ajuns aici nu știu 

nici dacă a fost devreme ori târziu

Știu doar că am găsit surâsuri moi,

aripi albastre, vise ascunse-n foi,

sclipiri de rouă, versuri, dor,

cuvinte scrise, gânduri ce nu mor.

În jurul meu plutesc azi zâne bune

cu degetele calde împletind cunune 

de stele aurii, de praf căzut din ceruri...

Mister, tristeți, trăiri, iubiri de mii de feluri.

Privirile lor dragi picură verde-n suflet,

se-înalță din abisuri, se rup din gri de tunet

dansează printre fire galbene de nisip

și-apoi în curcubee se sparg în infinit.

Pisici torc peste inimi povești din alte lumi,

țesute cu migală, cufere cu minuni,

izvoare de speranță, licurici mari în noapte,

clepsidre fără timp și galaxii de șoapte.

Și azi mai știu că pașii mă vor purta spre locul

în care poezia se-amestecă cu focul

și proza se topește în zări fără sfârșit,

iar voi veți fi acolo... Oare ne-am întâlnit? 

Vă mulțumesc, oameni frumoși: abisuri, almanahe, altcersenin, cammely, carmen pricop, cita, cristi, dagatha, dia na, dictatura justitiei, dor, grișka, irealia,  incognito, mița, scorpio, tibi, vavaly, vero, virusache.

Psi, mă înclin!