Cere-mi...

În ochii tăi se joacă-un gând. Surâsuri dulci îți mângâie buzele și-ți încălzesc obrazul. Liniile fine din jurul ochilor îmi spun ca sufletu-ți zâmbește.

Zâmbesc!

Stelele pictate pe cortină tremură iar eu, în vise, îți aud șoapta cuminte ce-mi picuri ușor pe trup, ca o părere, ca un fulg de nea topit pe-o mână caldă de copil.

Tac...

O umbră cade peste gândul mut și un fior îmi frânge răsăritul. Inima strânsă bate încet, pulsând venin în vene. Sub pleoape mă ascund. Te caut... în locul tău e întuneric

Plâng.

Aș vrea să strig... cuvintele mor... tăcerea moare. Cere-mi orice.. 

și visele trandafirii, și speranțele albastre, și gândurile ascunse sub piele...

și zilele ce vor veni, și nopțile ce le-am pierdut...

și cerul ce mă învelește primăvara, și pământul pe care am pășit ieri...

și luna care-mi cântă la fereastră, și raza de soare ce-mi încălzește dimineața...

și vara ce o colorez în inimă, și ploaia care mă ascunde când plâng...

și aripile care m-au adus la tine, și aerul pe care îl respir, și viața... și viața!

... dar nu asta...