Zile...


Sunt zile în care dansez cu visele mele în săli pline de suflete ce mă privesc zâmbind. Sunt zile în care cânt într-o limbă pe care doar inima mea o poate înţelege şi pe care urechea nu o poate nici măcar percepe. Azi doar ascult... şi tac... Aud şoaptele nopţilor ce ne despart, aud tremurul mâinilor ce s-au atins de mult, aud teama frunzelor ce încă nu s-au desprins de pe crengi. Aud fiecare iluzie ce a murit vreodată în inima fiecărei umbre fugare.

Sunt zile în care alerg peste câmpiile ţesute de imaginaţia mea, calcând iarba udă de sudoarea pământului. Parfum de cântec îmi mângâie trupul şi o rază de soare îmi duce trena de petale. Azi câmpul s-a destrămat şi s-a lăsat purtat de vânt spre alte orizonturi. Azi stau... pe marginea sufletului meu şi îi privesc abisul. Respir cu teamă ca nu cumva să îl sperii. Suntem doar noi... eu şi el... privindu-ne întrebători pe unde am mai umblat. Suntem doar noi... şi, pentru prima oară, îmi place.

Azi nu trăiesc ci doar visez.

Comentarii

  1. Zilele in care visam, ne umplu de energie pentru a le trai pe celelalte. Bucura-te de ziua in care nu traiesti, dar visezi din plin... si viseaza frumos, pentru ca maine sa traiesti frumos :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Adriana: as vrea sa pot visa oricand simt ca nu mai pot trai frumos.. dar timpul nu se opreste pentru nimeni

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai vazut vreodata viata ca pe un vis? Cand te-ai nascut ai lasat de fapt capul pe perna unui taram finit, te-ai acoperit cu plapuma celor lumesti... si acum visezi! De fapt, cu totii visam? Eu nu vreau sa ma trezesc!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

"Bate" si ti se va raspunde...

Postări populare

On Facebook