O...

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

... singură privire... clară, adâncă, strălucitoare... O singură privire... mi-a îmbrăcat sufletul în curcubee şi mi-a învelit inima în raze calde de soare.

În ochii tăi ne-am regăsit pe NOI... cei pentru care râdem ore în şir... cei pentru care plângem în nopţile prea reci şi întunecate. În ochii tăi am regăsit parfumul de vise şi petalele de zâmbet. În ochii tăi am privit sufletele noastre înlănţuite ce respiră unul lângă celălalt... unul prin celălalt... unul pentru celălalt.

Şi-aş vrea...

... aş vrea ca iubirea să fie aroma dimineţilor noastre.
... aş vrea ca fericirea să fie soarele zilelor noastre.
... aş vrea ca pasiunea să fie parfumul nopţilor noastre.

...

Ieri

joi, 19 noiembrie 2009

Mă trezesc învăluită în zâmbetul tău ce aduce de fiecare dată primăvara. Mă joc cu privirile tale moi şi senine. Clipele trec uşor, fără zgomot, pe lângă noi şi se amestecă cu eternitatea. Aş vrea să rămână pe loc... ca o pictură veselă prinsă într-o ramă aurie.

Ploaia de săruturi aş închide-o într-o sticlă ce aş revărsa-o ori de câte ori singurătatea ar vrea să mă răpească iar. Zâmbetul tău l-aş desena pe pereţii sufletului meu şi l-aş regăsi ori de câte ori tristeţea mi-ar zâmbi hâd. Cuvintele tale dulci le-aş transforma în cântec ce l-aş asculta ori de câte ori tăcerea ar vrea să se aştearnă greu. Atingerile tale le-aş încrusta adânc în inimă şi le-aş redescoperi ori de câte ori lacrimile ar vrea să mă acopere...

Dans de frunze uscate... vânt rece... pomi trişti... Tu... Eu... priviri înecate în zâmbete... Două mâini ce se iubesc din atingeri... Noi... Ieri.

Spirit neobosit

joi, 12 noiembrie 2009

Astăzi e ziua ta, suflet drag rătăcit pe cărări pierdute. E ziua ta, călător tăcut ce treci prin lume păşind uşor, fără să atragi nicio privire. E ziua în care nu îţi pot oferi niciun cadou... nici măcar un zâmbet sau o privire... Dar îmi place să cred că ştii că sunt aici, gândindu-mă la tine... aşteptându-te... chemându-te... căutându-te prin vise târzii.
Astăzi e ziua ta... a omului care râde oricât de grea ar fi fost ultima lovitură primită din partea destinului. A sufletului care a rămas copil deşi ploile l-au înecat de atâtea şi atâtea ori. A spiritului care aleargă mereu neobosit şi care mă trage şi pe mine după el... într-un vârtej de fericire şi vise moi cu parfum de copilărie şi soare.
Astăzi ţi-am desenat răsăritul pe cerul dimineţii. Ţi-am parfumat florile târzii de toamnă şi le-am legat într-un bucheţel. Şi ţi-am trimis dorul de tine pe aripi de vânt.

O bucăţică din sufletul meu va purta mereu numele tău.

Reading me...