Pentru TINE...

sâmbătă, 31 octombrie 2009

... cel care ştii când să vorbeşti şi când doar să asculţi. Cel care eşti aproape deşi departe. Cel care mă înveţi zi de zi să zâmbesc. Cel care mă laşi să plâng pentru ca apoi să strângi toate lacrimile şi sa le transformi în zâmbet. Cel care mă cunoşti ca nimeni altcineva, dar nu te plictiseşti să mă descoperi în fiecare zi. Cel care îmi auzi strigătul mut şi într-o clipă eşti lângă mine. Cel care nu eşti niciodată prea obosit, prea plictisit sau prea ocupat să mă ţii de mână. Cel care ştii la ce mă gândesc fără să rostesc un singur cuvânt. Cel care îmi simţi tristeţea şi eşti mereu acolo să o alungi. Cel pentru care capătul lumii nu e prea departe sau prea greu de ajuns. Cel care eşti aproape atunci când merit mai puţin. Cel care mă ierţi fără să mă cerţi...

Pentru TINE... cel care eşti toate acestea... dar care mai ales eşti TU.


smiley_words
Asculta mai multe audio Muzica

Muzica unui zâmbet


Raze de soare ce cad pe lacrimile mele. Frunze uscate ce îmi acoperă rănile şi cicatricile. Toamna mă mângâie cu mâinile ei îngheţate. Mă leagănă pe aripi de vânt. Mă consolează. Mă face să uit. Mă învaţă să trăiesc din nou. Îmi dă speranţă şi îmi desenează zâmbete pe faţă. Îmi dă putere. Îmi hrăneşte visele.

Azi sunt tot eu, doar că sufletul meu zâmbeşte de sub frunzele moarte.
Azi sunt tot eu, doar că inima mea cântă odată cu vântul de toamnă.
Azi sunt tot eu, doar că am descoperit ceva ce credeam pierdut... Am regăsit bucuria simplă de a trăi. Am redescoperit frumuseţea unei zile cu soare în suflet. Am aflat că sunt frumoasă şi puternică... cu sau fără tine.

Şi mă desprind uşor...

Am fost acolo...

sâmbătă, 24 octombrie 2009

... pe fundul prăpastiei reci acoperită de ceaţă şi gânduri amare. Am fost acolo unde niciun gând nu poate măcar ajunge. Am fost acolo unde coşmarurile sunt doar vise frumoase. Am fost acolo unde până şi lacrimile se opresc în faţa disperării mute.

Durerea a rupt bucăţi din mine şi le-a aruncat nemiloasă în neant. Am strigat în tăcere... m-am prăbuşit fără zgomot... am sperat.

M-am agăţat de fiecare pietricică a închisorii umedă de lacrimile mele. M-am zgăriat, m-am rănit, am cazut iar şi iar, dar m-am ridicat din nou, cu şi mai multă forţă. Am găsit lumina ce o credeam pierdută şi m-am scăldat în ea, cu sufletul gol, cu visele sparte, cu ochii închişi. Atingerea ei m-a alinat iar murmurul tainic mi-a redat speranţa. Acum trăiesc... din nou.

O secundă... două... trei...

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Apa curgea cu zgomot de cascadă. Era albăstruie şi clară... şi emana aburi fierbinţi. Privea în gol undele ce se mişcau alene iar pe fundul apei o poveste se derula. O ştia prea bine... o învăţase pe derost... era povestea ei.
Valuri calde o cuprindeau uşor paralizându-i corpul şi ameţindu-i simţurile. Pereţii albi parcă o sufocau încet. Gândurile se topeau lent amestecându-se indistinct.

O secundă... două... trei...

Durerea ascuţită o făcu să tresară. Nu ştia de unde vine sau ce se întâmplase cu ea. Îşi privi mâinile şi începu să plângă... Erau roşii... tremurânde... însângerate. Erau ale ei, dar parcă nici nu le mai simţea. Se topeau uşor împreună cu restul corpului ei. Ochii încă mai vedeau povestea tristă ce o urmărea...

O secundă... două... trei...

Cadrele începeau sa dispară încet... se pierdeau în ceaţă... Povestea s-a stins definitiv împreună cu toate gândurile ei... Ochii s-au închis şi ei... şi doar valurile roşii o mai strigau în şoaptă.

Frig şi frică

vineri, 16 octombrie 2009

E frig... şi ploaie... şi frunzele cad. Am sufletul gol şi deznădăjduit. Ce sa fac? Cum să fug cât mai departe de zilele astea care m-au sfărâmat? Unde e viaţa mea de dinainte? De ce am ajuns aici?
Lacrimile se rostogolesc pe obraz... nu vor să se oprească. Sunt reci ca vântul de afară... şi totuşi mă ard. Sunt într-un labirint şi nu-i găsesc ieşirea. Rătacesc de zile întregi. Mi-e frică... e întuneric... sunt doar eu.
Din când în când zăresc un licăr de speranţă... dar nu e pentru mine... Speranţele mele sunt scrum, arse de lacrimile ce cad neîncetat. Nu a mai rămas nimic...
Şi vreau să ies... vreau să se termine odată!


Mi-e frica! Ţine-mă de mână!

Reading me...