Mâine
Trăiesc cu frica curgându-mi prin vene... şi nu ştiu cum să o mai alung. Mi-e frică de mâine... de lucruri pe care nu le ştiu dar a căror formă o ghicesc vag. Mi-e teamă că lumina va păli şi se va transforma în noapte, mi-e teamă că îmbrăţişările vor deveni prea reci. Mi-e teamă că voi uita ce sunt azi şi mă voi pierde printre umbre. Mi-e teamă că tu îţi vei rătăci drumul şi nu ma vei mai găsi.
Şi aş vrea atât de mult să rămână totul neschimbat.. fără nori de ploaie, fără regrete, fără întuneric...
Mi-e frică de ce ar putea deveni viaţa mea... şi mă agăţ de ea ca de o unică speranţă. Şi nu ştiu cum să o păstrez la fel.
Nu ştiu ce drum să mai aleg... şi-aş vrea să fug... să mă ascund în zilele trecute... naive, senine şi parfumate... zile cu un "tine" altfel... Atent, surâzător, mereu acolo, lângă sufletul meu. Aş vrea să fi rămas la fel! Feriţi de furtuni... tristeţe... sau... schimbare!
E constructiva aceasta frica, simte-o mereu si te va ajuta mereu sa fii ca la inceput. Eu sunt asa de 12 ani deja.
RăspundețiȘtergereFricile acestea sunt destul de intalnite la oamenii care traiesc si iubesc intens ;)
RăspundețiȘtergereImi place felul cum te exprimi.
@ Anka`s Demons: stiu ca sunt constructive... ele ma fac sa lupt mai mult... dar uneori ma obosesc si nu ma lasa sa fiu fericita
RăspundețiȘtergere@ Ioan: imi place sa traiesc ca si cum maine nu ar mai veni.
RăspundețiȘtergere