Judecătorul

Își aștepta sentința rostogolind gânduri albastre printre crengi cu ochii ațintiți la discul galben ce-a fost cândva un soare. Acum e doar un lampadar și sub lumina-i rece abia mai poate vedea curcubeul creionat pe lespezile gri din piatră. Culorile s-au șters sub ploile ce îi strâng aripile cu noduri umede și grele ce nu mai poartă niciun mesaj... doar cad. Sunetele i se lipesc precum abțibilduri de timpane, de idei, de oase, dar numai vocea lui picură salin pe corzile ce-o fac zi de zi să vibreze, să tremure, să zâmbească noaptea sub păturile grele ce-o apără de lume. Un fir de praf într-o furtună, în deșert. Un desiș pierdut în vreun plămân verde de pădure. O șoaptă împletită cu un adio.  „Un vis ce se încăpățânează să rămână neîmplinit” mi-a spus. 

Cuvintele cad precum o ghilotină: taie tăcerile, distanțele și dorurile și din rănile lor cresc muguri de dorințe noi amestecate cu gust dulce de „vechi”, de știut, de „niciodată uitat”. Clipele-ar vrea să facă recurs. Să nu mai curgă... doar să stea încremenite în îmbrățișări moi, într-un nesfârșit „va fi”, într-un nespus „te iubesc”, dar înfipt atât de adânc în inimi. Judecătorul le desenase demult destinele: asimptote verticale condamnate la infinite căutări, niciodată regăsiri, eterne neîntâmplări. Dar visul infinitului li s-a țesut tăcut pe coapse...

* Cuvintele lor: „Vladen”, „Alma nahe”, „Vero”, „Vienela”, „Sonia”, „Scorpio”, „Vero 2”, „Anacondele”, „Adriana”, „Gelu Odagiu”, „Adicherish”, „Jora”, „ComiCultural”, „Carmen Pricop”, „Maya”, „Radu Thor”, „Ioana”, „Psi2”, „Vavaly”, „Adrian”, „Dor”, „Lolita”, „Laura”, „Lolita2” sub bagheta magică a lui Psi *