Ce zici de-o șoaptă?

Sub pleoapa stângă arde un vis
albastru,
mirosind a mare sub soarele
ce stă s-apuie peste undele întinse,
peste panglici aurii de dor.
Sub sânul drept mi se deschide o fereastră,
către tine  
și râsete ce se îneacă în zări
sub care am stat privind stele căzătoare.
Ne-am pus dorințe amestecate
cu etern
și le-am lăsat spre modelare
în clepsidrele umplute cu nisipuri mov
și printre cărțile jucate de destine.
Ne-am tras dorințele pe roata
timpului,
uneori ne-am dezmembrat sufletele
prea simțitoare, prea sângerând
și-am făcut din ele scrum.
Dar ele sunt păsări Phoenix
renăscând cu fiecare răsărit desenat
pe cerul curat al dimineților
în care-ți simt zâmbetul ascuns
printre raze de soare.
Pe glezne un sărut îmi intră în piele
și picură
în sânge toropeala verii
purtată prin vene până sub tâmple
acolo unde tu îmi construiești castele
cu povești iar eu surâd căci nu știu
altfel
cum să mulțumesc sprijinului tău..
Ce zici de-o șoaptă?... „Te iubesc”

*Cuvintele lor: „Sonia”, „Adriana”, „Cuvânta”, „Vienela”, „Lili3d”, „Vienela se joacă” sub bagheta magică a lui Psi*