Îngeri cerșetori

Și cad bucăți de mare

pe ritmuri de chitare

Și-arunc visele-n zare

Pierdute-n depărtare.

Se sparg de țărmuri valuri

și-mi cântă-un dor albastru,

inundă-n lacrimi maluri

pustii ca de sihastru.

Și păsări în amurg

cântă departe-n noapte;

rămâne-un vuiet lung,

cad cioburi peste șoapte.

Odată au fost îngeri

azi sunt bieți cerșetori

pribegi prin văi de plângeri

cu ochi de visători

în care-și poartă vag

destinul ca pe-o cruce

dusă cândva cu drag...

azi nu vor a mai duce.

Când șansa smulge firul

ce sufletele leagă

se pierde-n ceață șirul

și clipe se dezleagă,

ne asumăm c-am fost

inimi pereche-odată...

lecția fără rost

predată sec de soartă.

Intuiția tace, cuvintele ne mor,

om ai fost și-acum ești numai dor,

încrederea-i spartă jos, pe covor,

sus, numai lacrimi căzute dintr-un nor.

Some words