Înlănțuiri


Cuvintele ne mor pe buze
de prea mult dor, de prea mult foc
și timpul s-a oprit pe frunze
lăsând doar zâmbet în al său loc.
Privirea se îneacă lin,
dorindu-și tainic dezlegarea
de cerul atât de senin
ce-ascunde-n norul său chemarea.
Iubirea noastră sclipește viu
cu flăcări ce-ar arde chiar marea,
ar îneca deșert pustiu
și-ar umple de fluturi galbeni zarea.
Doar gândul tău alunecă,
sărut pe tâmple, atingeri moi
ce nicio noapte nu-l întunecă
ci strălucește enigmatic printre ploi.
Dar ești departe, visul meu
iar sufletul mi se hrănește cu-amintiri
de ore ce le uit cu greu,
de tainice și dulci înlănțuiri

* S-au înlănțuit, în versuri sau proză, și ceilalți membri ai clubului pe care îi găsiți, desigur, în tabel la Psi*

Comentarii

Postări populare

On Facebook