Vulnerabilă

Închid ochii... te privesc profund... mă atingi cu un gând. Te simt... atingerea ta mă doare. Gândurile mele mă dor. Bătăile inimii tale vibrează în mine. Îmi șoptești ceva la ureche... Milioane de fiori îmi cutreieră trupul, îmi mângâie sufletul, îmi amețesc simțurile. Vreau să deschid ochii și vreau ca tu să dispari așa cum ai apărut, ca o fantasmă, ca un vis, ca o iluzie.

Și totuși ceva mă oprește...

Am un scut ce îmi apără sufletul de furtuni și ploi... iar scutul acela este zâmbetul lui. Sunt ochii lui ce mă privesc cu drag. Sunt mâinile lui ce îmi mângâie fața. Este sărutul lui ce îmi îmbracă buzele cu atingeri catifelate.

Dar scutul nu mai este nicăieri...

Am rămas goală și ploaia îmi sfâșie pielea. Am rămas singură sub vântul rece ce îmi îngheață sângele. Am rămas doar eu... vulnerabilă.