Remember... ME

Încerc să reclădesc lumea... dar poate că greşesc. Poate nu fac decât să pictez pe pereţii minţii mele un tablou ireal. Sunt un pictor nebun înconjurat de miliarde de tablouri create fără nicio pensulă... cu mâinile goale, cu sute de culori, cu fruntea plină de sudoare. Cum aş putea vreodată să le arăt lumii întregi?

Încerc să fiu o picatură roşie într-o mare albastră. Încerc să fiu o lacrimă colorată pe faţa albă a Pământului... pe aceeaşi faţă pe care curg mii şi mii de lacrimi, toate la fel, toate gri, toate sărate.

Încerc să arunc uniforma pe care cu toţii o primim în prima secundă a vieţii noastre... şi chiar de ar fi să rămân veşnic goala cel puţin aş fi ALTFEL.

Încerc să fac lucruri pe care nimeni nu le-a mai făcut... pentru tine... şi pentru ca atunci când voi fi doar o umbră ascunsă printre amintiri să simţi că am trecut prin viaţa ta. Şi să zâmbeşti. Şi să îţi fie dor. Şi să regreţi că atunci nu m-ai văzut destul. Şi să plângi pentru că atunci nu m-ai ascultat destul. Şi să suferi pentru că atunci nu m-ai simţit destul.

Dar se vor întâmpla oare toate astea? sau voi fi doar o poezie neterminată scrisă de un poet neinspirat, aruncata sub tone de gânduri prăfuite şi uitate de veacuri.