Un vampir...
...însetat de sângele proaspăt pe care îl bea uneori şi care îi inundă furtunos venele. Cu fiecare picătură se înalţă mai sus... şi mai sus... şi mai sus... Atât de aproape de Paradis.
Un vampir ale cărui clipe se scurg între două zboruri spre Cer... între două picături de sânge... între două picături de viaţă... Ce este oare între ele? Întuneric, agonie, aşteptare încordată, disperare...
Dacă nu voi regăsi Paradisul pierdut?
Un vampir... întotdeauna flămând, aşteptând prada. O devorează repede şi o lasă însângerată pentru ca în secunda următoare să o caute din nou... Dar nu mai e! şi vânătoarea începe din nou...
Vampirul sunt eu... şi tu mă hrăneşti... niciodată destul... niciodată suficient... iar eu agonizez şi caut fărâma de Viaţă.
Vampirul sunt eu... şi tu eşti prada mea... mereu aproape... mereu pierdută printre vise... iar eu te aştept.
Vampirul sunt eu...
Mi-aduce aminte de The vampire diaries.
RăspundețiȘtergerevampir nascut prin sarutul rece al unui avid de iubire ce si-a marcat teritoriul unde va reveni candva in a-si satisface setea de sange, pentru a-ti reaminti ca fara el, esti doar o jumatate :)
RăspundețiȘtergereVampir?!
RăspundețiȘtergerebine ca am mancat usturoi :)
in fiecare dintre noi se ascunde setea de ceva...
@Hălăţel: trebuia să îi pun titlul ăsta (chiar dacă nu mai era original) :p
RăspundețiȘtergere@Bogdan Oancea: cred că trebuia să scrii tu în locul meu această postare pentru că ţi-ar fi ieşit mult mult mai bine :)
RăspundețiȘtergere@Tlaloc: eu nu pot să mănânc usturoi că mă doare stomacul :D
RăspundețiȘtergereŞi prada rămâne a ta pentru totdeauna?
RăspundețiȘtergere@Liuba :]: depinde... uneori mai vreau sa schimb "meniul"
RăspundețiȘtergere