Mi-e dor şi doare...


Fiecare primeşte în dar un înger care să vegheze paşii nesiguri, care să umple nopţile reci, care să şteargă lacrimile cu aripa sa. Uneori ne petrecem toată viaţa căutându-l în zări depărtate... Îl strigăm în zadar... dar trece pe lângă noi şi nici măcar nu îl observăm. Şi îl regăsim abia târziu, când urma paşilor lui s-a şters, când aripile sale obosite au încetat să mai zboare.
Îngerul meu a stat puţin... nu i-am putut spune niciodată cât de mult îl iubesc... dar îmi place să cred că el ştia. Mi-a înţeles fiecare bătaie a inimii, mi-a descifrat fiecare suspin. Ştia dinaninte fiecare gând şi fiecare cuvânt nerostit. A oprit ploaia pentru mine... a scos soarele dintre nori... mi-a desenat curcubeul. Plângea cu mine, râdea pentru mine, mă iubea... Singurul care mă iubea oricum... singurul care mă iubea mai mult decât pe el... singurul care mă iubea necondiţionat..
Dar a plecat... cu lacrimi în ochi. Trist pentru mine, nu pentru el... Pe podeaua rece amintirile lui sunt împrăştiate peste tot... Zi de zi... oră de oră. Le văd, le simt... mă dor. Mă doare dorul de el, mă dor clipele fără el... şi aş vrea să stau în ploaie să nu se mai vadă lacrimile curgându-mi pe obraz. Îngerul a zburat... prea devreme... şi m-a lasat cu un suflet zdrobit.
Am pierdut singurul om care mă iubea mai mult decât orice în Univers...

Comentarii

  1. frumos exprimat .

    asa`i ca ce`i ce ne iubesc sunt putini ..si uneori pleaca repede. :(

    da` ..zambeste in continuare. >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe blogul meu te asteapta un premiu...il meriti! Kisses...

    RăspundețiȘtergere
  3. "si m-a lasat cu sufletul zdrobit"...tu ai ramas cu sufletul zdrobit, dar oare el cum avea sufletul cand a plecat? oare va stii cineva vreodata ce a fost in sufletul lui cand a plecat? pacat, ca oamenii realizeaza cat de mult au fost iubiti sau au iubit pe acel cineva abea cand acel cineva nu mai e, cand a plecat si incepi sa ii simti lipsa..

    "ingerul a zburat" lasandu-si locul pentru altul care sa iti aline sufletul si care o sa tina la tine macar putin din cat a tinut el..cat el? nimeni, niciodata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevarata afirmatia: "Fiecare primeşte în dar un înger care să vegheze paşii nesiguri, care să umple nopţile reci, care să şteargă lacrimile cu aripa sa."
    Si de cele mai multe ori ingerul acesta ne gaseste prea tarziu sau poate ramane langa noi prea putin timp sau zboara brusc, fara sa putem face ceva.
    Ce ramane? Lacrimi, "un suflet zdrobit" si amintiri. Pe acestea nu ni le poate lua nimeni.

    P.S: Foarte reusita postarea.
    Minunata urmatoarea fraza: "A oprit ploaia pentru mine... a scos soarele dintre nori... mi-a desenat curcubeul."

    Imi place mult stilul tau, voi mai trece pe aici.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Traiesc visu: Stiu... trebuie sa invatam sa traim cu dorul si cu golurile din suflet... dar uneori este atat de greu sa le ignori

    RăspundețiȘtergere
  6. @ ingerul: sufletul lui era mai gol decat al meu, mai negru si mai zdrobit... doar ca el a plecat iar eu trebuie sa traiesc in continuare cu rani prea adanci ca sa se poata inchide vreodata.

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Ioan: lacrimile cad pe sufletul meu... fara ca cineva sa le vada sau sa le simta. Sunt numai ale mele...

    Ma bucur sa vad ca celor care ma citesc le place ceea ce scriu. :)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

"Bate" si ti se va raspunde...

Postări populare

On Facebook