Aici
Sunt aici... închisă în cutia mea... cu gânduri ce se izbesc violent de pereţi, cu fluturi de vise ce ar dori să iasă la lumină... cu cioburi de speranţe... Tăcerea mă asurzeşte şi oricât încerc să o alung ea se întoarce iar şi iar... tot mai adâncă şi mai neagră. Sufletul aleargă neîncetat căutând adăpost şi alinare şi se întoarce seara obosit şi trist. Nici azi nu a găsit nimic...
Şi dincolo de verdele peretelui viaţa se aude clocotind... cu voce mută mă cheamă... Mă las purtată de îmbrăţişarea ei, dar mă abandonează din nou în singurătate şi visare... şi zilele trec rând pe rând. Un şir nesfârşit ce defilează trist şi gri prin faţa mea. Şi nu pot face nimic să le opresc... măcar de şi-ar schimba veşmintele gri... de-ar prinde culori de curcubeu...
Şi-aştept... O mână care să distrugă temniţa şi să rupă lanţurile... O voce care să-mi mângâie auzul... Un înger care să mă ajute să-mi port povara pe umeri... Un demon care să mă readucă la viaţă.....
poate acele maini de ajutor au aparut din cand in cad... dar oboseala a impiedicat ca ele sa fie vazute
RăspundețiȘtergerede ce cauti/astepti? nu e asta solutia...
RăspundețiȘtergere