Unde-au plecat...

... cuvintele?

S-au șters de pe filele vieții

purtate de clipe ce-aleargă

și nu se mai opresc.

Au curs pe pământul negru

de smoală rece

ce le-a băut cu sete și-acum

îi curg prin vene, 

nevăzut.

S-au amestecat cu bătăile aripilor noastre

și au zburat purtate de doruri,

și mai ales de uitări,

cu aripile frânte și ochii închiși.

Sau poate doar au tăcut, 

speriate

de atâta zâmbet legat cu noduri 

de sufletele noastre moi.