Dezbracă-mă de vise

vineri, 31 ianuarie 2014
Dezbracă-mă de vise și leagă-mi zâmbetul tău de glezne. Acoperă-mi ochii cu albastrul primelor noastre dimineți și desenează-mi pe coapse o ultimă dorință. Scufundă-mă apoi în abisul unui zbor infinit și lasă-mă să mă înec sub pielea ta.... Cum pot să mă îndrăgostesc de tine de mai multe ori într-o singură noapte?




Gând din cuvânt vă așteaptă în tabelul Irealiei iar cuvântul a fost scris pe glezne de Gelu

Vis albit

sâmbătă, 25 ianuarie 2014



Pe visul albit de uitare
ploaia cade, ruginit,
precum o lamă veche
și rece de cuțit.
Pe la colțuri, abia ghicit,
i-au încolțit mirări;
mușchi înverzit ce seamănă,
mai degrabă,
a mucegai.
Podelele au sorbit parcă
toate lacrimile
de pe fața Lumii -
dar mult dorit ce-acum
îi îneacă pașii, gândurile din urmă
și zborul încă frânt.
Cândva avea zidit în el speranțe,
cheia de boltă ce-i ascundea
sufletul înroșit de prea multe plecări
și de mult prea puține veniri.
S-a zvonit că între coaste
nu ar mai ascunde nimic,
nicio comoară, niciun mister
și că prin trupul albăstrit
de geruri și uitări
numai fantasmele
șoptesc în treacăt:
„Te-am iubit!”


* Cuvintele lor: sub bagheta magică a lui Psi *


Un pumn de clipe

duminică, 19 ianuarie 2014
Și-acum mă-ntreb ce mai rămâne după...
după ce toți au plecat, după ce visul s-a stins.
Ce mai rămâne după o furtună ce a redus totul
la nimic?

Ce mai rămâne când ce este moare,
când stelele cad rupte din ceruri și le lasă
negre, ca smoala, picurând peste
dimineți?

Ce mai rămâne după ploile gri ce cad
invers, din suflet spre frunte,
dinspre pământul din care viața s-a scurs
spre cer?

Adun cioburi de zâmbet...
ce dacă-mi taie palmele?!
Adun speranțele lui ieri...
„Sunt deja pierdute, lasă-le!”
Adun aripi rupte...
de fapt sunt doar mormane de cenușă,
dar mă mint că încă mai simt,
ca încă mai sunt, că încă mai știu.
Că încă nu au pierdut zborul,
nici zarea, nici mâna ta...

Ce mai rămâne dacă nu
un pumn de clipe și iluzia
unei iubiri ambalată într-o cutie
pe care scrie roșu
„Fragil”.




* Clipele adunate de ei le puteți găsi în tabel la Psi *

Genocid de clipe

vineri, 17 ianuarie 2014

Așa e mereu.
Nu vine și, mai ales, nu pleacă. Nu trece, nu apune. Îmi răvășește visele alergând printre secunde precum un cal bălit - sclipire albă printre pietrele negre ale uitării. Poartă pe greabăn semnul lui ieri, înfierat fără clemență de mâna destinului ce cândva i-a fost hărăzit. Uneori are privirea goală, de golem însuflețit nu de rabini ci de dorurile ce-i macină ființa. Și un cuvânt blasfemic sfredelindu-i gândul dintâi și dorința din urmă stă atârnat de colțul buzei de sus. Alteori bântuie ruinele lui „a fost” precum un colportor ce vinde sentimente uzate pe care niciun suflet nu le mai vrea, vise sparte și lipite la loc, dar pe care se mai văd încă fisurile. Colaj de amintiri, colecții de otrăvuri și frânturi de fraze înșirate bucolic pe o taraba prăfuită de toate clipele ce și-au întins acolo aripile. Unele au murit neștiute de nimeni - genocid de clipe. Altele s-au ofilit sub gerul tăcerilor prea lungi. Câteva au înflorit grandios, a iubire, a parfum. Mii au zburat în cârd spre zări necunoscute și el a rămas în urma lor întrebându-se naiv dacă au brevet de zbor sau dacă nu cumva se vor prăbuși în deșerturi neștiute de nimeni, mâncate de melancolii și de ploi. 

Așa e mereu.
Nu vine și, mai ales, nu pleacă. Trăiește cu mine, prin mine, în mine. Respiră aerul ce-l adun în plămâni și se hrănește cu roua dimineților ce mi se-așterne pe gene și pe florile din geam ce-mi numără visele. Iar eu îi număr clipele și bătăile de inimă cu teama celui ce pășește pe lespezile vechi ale unui templu ce odihnește între coaste povești milenare amestecate cu iasomie. 

Așa e mereu.

* Cuvintele lor:  "Dor", "Maya", "Scorpio", „Vienela”, „Carmen Pricop”, „Radu Thor”, „Gabriela”, „Vladen”, „ComiCultural”, „Adriana”, „Roxana”, „Adicherish”, „Dan”, „Anacondele”, „Ioana Soglu”, „Motanul Pandalie”, „Presa în blugi”, „Laura Laly”, „Vavaly”  sub bagheta magică a lui Psi *

Rubine


Rostogoliri de rubine-n pahare,
trăiri de-o clipă-n clepsidre,
iubiri înecate în valuri de mare,
vise înghițite de hidre.

Miros de uitări sub cerul de patimi,
murmur de stele căzătoare,
zări pătate de lacrimi,
rostogoliri de rubine-n pahare.


Gând din cuvânt vă așteaptă în tabelul Irealiei; mulțumim Andreotti pentru rubine! 



Reading me...