Infinitul finit

duminică, 29 decembrie 2013
Și dacă ploaia îmi va șterge gustul tău? Și dacă palma ta nu va mai găsi drumul înapoi spre visul ce mi l-ai ascuns sub piele? Dacă pe gleznele noastre se va așterne timpul uitării și-al stelelor reci legate cu sfori gri pe cerurile goale?

Infinitul finit... Inechitabil.


Gând din cuvânt vă așteaptă în tabelul Irealiei iar „inechitabilul” îi aparține lui Mugur

Bradul

luni, 23 decembrie 2013
E timpul iubirii
și-al viselor moi,
e timpul luminii
ce strălucește în noi,
e timp de povești
ce-au fost și vor fi,
magie și cântec
în glas de copii.
E timpul iertării
cu sufletul cald
și-al îmbrățișării
oferite cu drag,
al steluțelor prinse
în cetini de brad
ce ard în priviri,
speranțe șirag.
E timpul lui mâine
și-al Anului Nou,
început cu un zâmbet
și culori de cadou
lăsate sub brad
de Moșul bătrân
să v-aducă iubire
și gândul meu bun.

Crăciun Fericit și un An Nou minunat!


* Brazii lor se înalță drepți, strălucitori și împodobiți în tabel la Psi *


Judecătorul

sâmbătă, 21 decembrie 2013


Își aștepta sentința rostogolind gânduri albastre printre crengi cu ochii ațintiți la discul galben ce-a fost cândva un soare. Acum e doar un lampadar și sub lumina-i rece abia mai poate vedea curcubeul creionat pe lespezile gri din piatră. Culorile s-au șters sub ploile ce îi strâng aripile cu noduri umede și grele ce nu mai poartă niciun mesaj... doar cad. Sunetele i se lipesc precum abțibilduri de timpane, de idei, de oase, dar numai vocea lui picură salin pe corzile ce-o fac zi de zi să vibreze, să tremure, să zâmbească noaptea sub păturile grele ce-o apără de lume. Un fir de praf într-o furtună, în deșert. Un desiș pierdut în vreun plămân verde de pădure. O șoaptă împletită cu un adio.  „Un vis ce se încăpățânează să rămână neîmplinit” mi-a spus. 

Cuvintele cad precum o ghilotină: taie tăcerile, distanțele și dorurile și din rănile lor cresc muguri de dorințe noi amestecate cu gust dulce de „vechi”, de știut, de „niciodată uitat”. Clipele-ar vrea să facă recurs. Să nu mai curgă... doar să stea încremenite în îmbrățișări moi, într-un nesfârșit „va fi”, într-un nespus „te iubesc”, dar înfipt atât de adânc în inimi. Judecătorul le desenase demult destinele: asimptote verticale condamnate la infinite căutări, niciodată regăsiri, eterne neîntâmplări. Dar visul infinitului li s-a țesut tăcut pe coapse...


* Cuvintele lor: „Vladen”, „Alma nahe”, „Vero”, „Vienela”, „Sonia”, „Scorpio”, „Vero 2”, „Anacondele”, „Adriana”, „Gelu Odagiu”, „Adicherish”, „Jora”, „ComiCultural”, „Carmen Pricop”, „Maya”, „Radu Thor”, „Ioana”, „Psi2”, „Vavaly”, „Adrian”, „Dor”, „Lolita”, „Laura”, „Lolita2” sub bagheta magică a lui Psi *

Flori de cireș

vineri, 20 decembrie 2013
Gânduri rostogolite roșu pe podele. Parfum de dulce și-o arsură caldă-n suflet. Clipe rotunde port cu mine în gânduri și în visele scăldate-n raze în diminețile înghețate. E frig afară, dar pe coapse-mi înfloresc roz cireșii iar pe la încheieturi încă-ți mai simt gustul.  



Gând din cuvânt vă așteaptă în tabelul Irealiei, iar cireșele au fost rostogolite de Bogdan.

Echilibristică într-un pahar cu vise

luni, 9 decembrie 2013
Frânturi de azi amestecate cu „a fost”,
bucăți de vise și stele,
realități.
Parfum de soare înghețat pe geamuri,
stropi de mare și-un gând
sărat pe buze.
Gânduri pierdute printre file de cărți,
poveștile noastre, poveștile lor,
destin.
Aromă de iubiri arse în nopți albe,
fire roșii legate de suflete,
dor.
Ninsori de cuvinte peste inimi,
freamăt de aripi deschise,
zbor.
Căutări, regăsiri, legări și dezlegări,
dimineți târzii și leneșe,
sărut.
Somn tivit pe gene, șoapte curse pe tâmple,
povești rămase nespuse,
ascunse.

De mâine...


* Paharele lor cu vise, în tabel la Psi *

Reading me...