Vini

sâmbătă, 29 iunie 2013
Știu fiecare cuvânt pe care ți l-am înfipt în suflet pentru că stau toate gravate și pe sufletul meu și dor cu fiecare respirație ce încă mă mai ține în viață. Știu fiecare cicatrice, făcută cu voie sau fără să îmi dau seama, cu care ți-am crestat pielea bună și blândă. Știu fiecare privire aruncată cu ură când ochii îmi erau plini de lacrimile tale. Am buzele arse de zilele nesfârșite în care tu nu m-ai sărutat pentru că buzele tale erau biciuite de reproșuri. Am urechile pline de atâta tăcere ce curge în jurul meu fără oprire. Și tot fără oprire am obrazul spălat de picăturile amare ale greșelilor ce le-am făcut.

Le știu conturul pe de rost, le știu și numărul și forma. Sunt răni deschise ce-mi fac trupul să zvâcnească sângerând. Gândurile s-au spart izbite de fierul înroșit al durerii ce taie bucăți de membre. Undeva, în alte lumi, doi îngeri cu aripile rupte încă mai cred că visul ăsta spart va mai fi cândva întreg. În nopțile mele goale văd clipele dansând în aer. Pe obraz mă mângâie suflarea rece a unei speranțe. Singura ce-a îndrăznit să picteze flori pe zidul ce l-ai ridicat între noi.

Și știu tot ce meriți tu; e mult mai mult decât ți-ar putea da orice muritor din lumea asta. E mult mai mult decât pot eu, suflet diform și imperfect să îți ofer vreodată chiar dacă viața nu mi-ar fi prinsă în clepsidră.

Iartă-mă pentru că nu am ce să-ți dau! Iartă-mi greșelile de poți căci eu nu le-aș putea ierta nicicând! Iartă-mi iubirea prea stângace! Iartă-mă că nu știu să-ți fiu!


Mă strângi

miercuri, 26 iunie 2013

Mă strângi...
nu vezi aripile cum mi le frângi?
nu auzi zgomotul visului rupt?
nu vezi paloarea obrazului supt?
nu simți cum ochii se umplu de lacrimi
iar pe spate port urme negre de patimi?
nu știi că în vene îmi picuri venin
și că de-amar mi-e destinul plin?
nu înțelegi că pe glezne am tatuat dorul
de ceruri înalte care să-mi mângâie zborul,
de-albastru infinit și de aur pe gene,
de cuvinte ce-n vânt dansează alene?
nu ghicești focul ce arde mocnit
sub tâmplele zilei, la asfințit?

Mă strângi...
și-ai vrea să-mi furi visele-n noapte
să le rupi, să le spargi, să mi le prefaci în șoapte,
să le murmure vântul, înecate în zări,
să plutească-n derivă peste valuri de mări.
Doar că visul ce-l port încrustat e în suflet
și nu mi-l poți smulge ca pe-un zâmbet;
despică-mi dar pieptul, zdrobește-mi azi firea
și mâine transformă în cenușă iubirea.





Visul

luni, 24 iunie 2013

Porțile nopții se deschid și ploi de stele cad desprinse din înalturi. Un înger își dezbracă aripile, obosit. Lângă el trei demoni joacă un suflet la ruletă. Luna își piaptănă părul argintiu și-și conturează ochii cu povești nespuse încă iar buzele le înroșește cu sărutări vii pe coapsele unui nor. Sub pleoapele ce-și dorm visele, dorurile ard cu flăcări roșii, înecate în fum de uitare sau de neîntâmplare. Urmele de pași lăsate de ziua leneșă se șterg sub întunericul desenat pe fața Pământului .

Măștile cad și chipuri diforme brăzdate de cicatrici zâmbesc strâmb pe la ferestre. Corzile tăiate ale păpușilor se încolăcesc pe trupurile lor fragile, redându-le pentru câteva ore libertatea. În zori se vor întoarce la degetele lungi ale păpușarului, cu surâsuri false pictate pe față. Pe o margine de lume ielele dansează în cercuri nebune, cu trupurile mângâiate de vânt și de priviri ascunse ce li se scurg șoptit pe șolduri. Parfumul destinelor spulberate îmbracă zarea în mătăsuri violete precum o promisiune nerostită, scrijelită în taină pe un trunchi de copac. Din ele se vor naște, dimineața, curcubee și păsări Phoenix. 

Valuri de mare spală plaja speranțelor sparte de stânci și un imens cimitir de lacrimi se odihnește în adâncuri Sub dalele reci cuvintele au îngropat minuni, aripi ce și-au pierdut cerul și dorințe ce rătăcesc bezmetic precum fluturi orbiți de lumină; ofrandă adusă mării și fragilității închise în castelelor ei de nisip.

Toți ochii dorm și doar ai mei se îneacă-n gânduri căci prin venele mele curge noaptea, visul, dorul, tu. Chemarea mi se rostogolește peste buze și nu știu dacă e rugă ori blestem: „Vino să trăim același vis!”

* Mai mulți visători în tabel la Psi

Minuni

luni, 17 iunie 2013
Mi te-ai insinuat printre gânduri
și-ai rămas,
fantasmă încoronată peste vise,
lună peste nopți.
Te-am alungat de multe ori cu lacrimi,
dar n-ai plecat
căci fiecare pas ce îl făceai era rupt
din mine
și fiecare clipă ce curgea între noi
mă durea
precum bucăți de fier înroșit tatuându-mi
carnea.
Am închis ochii și-am crezut că astfel
o sa uit
privirea ta sălbatică și moale, dar trupul
nu știe să uite
așa cum aripile nu mai știu să uite zborul
prin înalturi,
așa cum dorul nu mai știe să tacă și vine
tot timpul, nechemat.
M-am afundat apoi în valuri mari de timp
și recunosc
m-aș fi înecat în ele crezând că apa lor
îți va spăla sărutul
dar orice picătură ce-mi mângâia pielea
mă aducea
pe plaja cu nisipuri moi pe care te găseam
tot pe tine.
Și printre-atâtea vorbe ce nu le-am rostit
niciodată
buzele tale mi-au șoptit un „te iubesc”
și am rămas
două minuni ținându-se de mână
peste clipe.


* Mai multe minuni în tabel la Psi *

Și dacă...

sâmbătă, 15 iunie 2013

Doar cerul e limita visului ce-l port
desenat cu albastru de mare, 
presărat cu praf stele și sclipind a culoare.

Am uitat tot nimicul ce pe aripi s-a strâns
precum colbul cernut peste timp,
și cu pas mic... 

Șterg și scriu; scriu și șterg iar... frânturi de gânduri pe care nu le mai provoacă nimeni, cuvinte pe care nu le mai găsesc nici printre nori, nici printre doruri. Privesc lung literele și parcă nu mai sunt ale mele; ceva lipsește. Oare am uitat să simt? Oare am uitat să scriu? Ne cheltuim atâta energie pe nimicuri plătite scump cu atâtea și atâtea clipe, minute, ore... și vocea asta mică ce îmi tot spune: „Începi să îți pierzi tot farmecul...”. Mă întreb de l-am avut vreodată.

Simt că mi-am pierdut cale(a).


* Cuvintele lor: „Scorpio”, „Alma nahe”, „Dana Lalici”, „anacondele”, „Carmen Pricop”, „Calin”, „Abisurile”, „Sonia”, „Motanul Pandalie”, „Vienela”, „Roxana”, „O fata”, „Cita”, „Gabriela”, „Dictatura Justiției” sub bagheta magică a lui Psi *



Reading me...