Dă-mi

joi, 28 martie 2013


Dă-mi poala ta
și lasă-mă să-mi culc acolo
visul spart
și tâmpla îndelung amenințată
de fantasme.
Dă-mi mâna ta 
și lasă-mă să-îngrop în ea
cadavrul ultimei speranțe
și tremurul mâinii mele
lăsată să cadă.
Dă-mi lacrimile tale,
otravă, să le beau
să nu mai simt,
să uit 
de ieri și mâine.
Dă-mi aripi
și-amintește-mi cum să zbor,
și cum să cred iar
în cuvinte mute,
multe.
Dă-mi dorurile 
ce le plângi în suflet
să-mi umplu inima de stele
și gândul de nopți
nesfârșite.
Dă-mi... dar nu mai ai ce...
tu nu mai ești aici.

Pe mine cine mă oprește...

luni, 25 martie 2013

Să zbor spre soare
și să miros a mare. 
Să scriu cu mov pe file
și să nu mai număr zile.
Să iubesc o mirare
și să urmez o chemare.
Să pictez cu culoare
griul de pe trotuare.
Să vorbesc cu speranțe
și să ard distanțe.
Să am aripi pe spate
și vise țesute în noapte.
Să am sufletul plin
și în privire senin.
Să dansez în ploi
și să am buze moi.
Să plutesc pe un dor,
niciodată să mor.


 * S-au întrebat și ei, ca și mine, în tabel la Psi *

Speranță. Vis. Zbor

vineri, 22 martie 2013


Copiii...
... boabe de rouă proaspătă ce cad peste ridurile pământului obosit. Îi mângâie fața aspră cu degetele lor micuțe și cu zâmbete scurse din suflet. Îl modelează în palmele lor moi și îl transformă în Speranță.
... raze de soare calde ce scaldă un obraz plin de lacrimi topind ghețarii de ură și zăpezile din inimi. Cu surâsul lor naiv șterg urma de durere lăsată de timp pe chipurile lumii și sădesc în priviri Visul.
... picături de viață nouă ce poartă în ochii larg deschiși ca într-o mirare muguri de lumină vie. Și-n apele netulburate ale ochilor lor umerii tăi cresc aripi iar tu le devii înger păzitor coborât parcă din văzduh. Ei te învață Zborul.

Ne sunt putere și lacrimă grea. Ne sunt dor și dar. Ne sunt clipă și infinit. Ne sunt menire și împlinire. Ne sunt drum și rătăcire. Ne sunt cufărul în care Viața își ascunde comorile cele mai de preț, speranțele niciodată pierdute și visele desprinse din Rai. Ei sunt jocul candid de azi și destinul de mâine.

Dar inima lor bate în mâinile tale: crud, pur, fragil, neîntinat. Ca o bucățică de lut în mâinile olarului ce o va transforma într-un vas colorat trasându-i astfel destinul. TU ești olarul!
Iar mintea lor este ca o foaie albă așternută sub penița nerăbdătoare a scriitorului de romane și versuri ce o va umple cu gândurile și emoțiile lui. TU ești scriitorul și cuvintele sunt ale tale!
Și trupul lor născut din căușul trupului tău e ca mlădița verde plantată cu speranță de grădinarul ce i-a căutat îndelung locul potrivit sub raze blânde și ferită de furtuni. TU ești grădinarul!

Modelează-l cu grijă! Scrie-l cu drag! Crește-l cu iubire! Pentru că vasele sparte se lipesc greu și vor purta veșnic „cicatricea”. Pentru că, odată rostite, cuvintele nu mai pot fi șterse, pot fi doar iertate. Pentru că plantele fără rădăcini se ofilesc și mor.

Oferă-i o fărâmă de dragoste... Întinde-i o mână... Construiește-i un vis... fără violență!

Campania „Copiii fără etichete” se desfășoară pe BlogalInitiative în parteneriat cu Salvați Copiii, avându-l drept ambasador de campanie pe chinezu. Participă și tu!
Mulțumesc Carmen și Psi pentru că, din cuvintele voastre, au izvorât cuvintele mele.

Verde crud

miercuri, 20 martie 2013
Plouă cu verde crud de peste zări
și stropii se transformă-n vise
venite de departe cu parfum de flori,
boboci de frezii și de galbene narcise.

Cortine albastre cad vălurite peste lumi
cu nori de zâmbete și strălucire
și chiar de vântul spulberă uneori minuni
azi cântă ode noi, de fericire.

Pe crengi se nasc iubiri de catifea violet
ce mângâie cu a lor grijă cerul 
și-întreaga viață-mi pare un verset
sfidând cu al lui freamăt, efemerul.

În zbor de clipe moi cu fâlfâiri de șoapte
privesc cum ochii tăi se umplu de uimiri
și sufletu-mi dansează pe ritmuri de sonate
căci lumea-întreagă-mi pare roz de trandafiri.


O călătorie magică

luni, 18 martie 2013

Îmi despletesc gândurile cu parfum de mare și le las să-mi cadă pe spate. Îmi dezbrac gesturile și dau drumul cuvintelor să tacă închise în clepsidrele secundelor. Descalț sandalele cu care am călcat ieri pe regrete și pe florile uscate cu parfum de neîntâmplare. Colierul speranțelor turcoaz îl ascund în cutia de bijuterii. Tot acolo am și primul tău surâs, prima atingere moale a unei mânuțe de copil iubit, prima poveste cântată cu vocea ei de zână. Păstrez doar un sărut naiv pe glezna dreaptă ce-mi amintește că a fost cândva, cumva... Sunt gata!

Îmi privesc ochii în apele ochilor tăi și-aștept chemarea. Ea vine tainic și mi se cuibărește în suflet precum o pasăre mică ascunsă în căldura unui cuib construit cu migală din fire de iarbă și crenguțe. Un zâmbet roșu îmi mângâie buzele și muguri de dorințe-mi cresc sub piele. Degetele mele pornesc pe drumul sinuos al trupului tău. N-au hartă, dar nici nu le trebuie căci fiecare atingere abia ghicită deschide lumi și Universuri noi. Urechea ta e fină ca mătasea și mă preling ușor înspre obraz. Am dat peste-un surâs! Pe gât porți încă semnul meu, tatuaj făcut de noaptea voluptoasă prefăcută-n scrum. Renasc frânturi de clipe și siluete dansează pe verdele peretelui. Am trezit iar fantomele! Cobor pe claviculă și îmi regăsesc visele îngropate în căușul pieptului tău, vegheate de stele și de lunile noastre pline. Mi le prind în păr și le învăț să sclipească din nou iar ele mă învață să cred în mine și în bătăile liniștite ce le simt sub palmă. Știai că inima ta îmi cântă serenade la ureche? Mă joc cu pătrățelele și nu înțeleg de ce nu mi-a plăcut niciodată geometria când ea îți desenează armonia imperfectă. Pentru mine e perfectă, să știi! Pe coapsa stângă îți presar săruturi. Pe coapsa dreaptă cad doar mângâieri iar pe genunchi îți colorez doi fluturi. 

Obosită, mă odihnesc pe călcâi și privesc cerul. Nu-i niciun nor, nicio tristețe. Doar multe doruri ce se-înalță în văzduh, tâmple senine și iubiri păstrate în cutiuțe mov. Și suntem doi! Arunc o ultimă privire zării. Timpul mă strânge și venele iau foc. Muguri se sparg și-mi înfloresc păcatele. Sunt gata!

Îmi despletesc gândurile cu parfum de mare și le las să-mi cadă pe spate. Îmi dezbrac gesturile și dau drumul cuvintelor să tacă închise în clepsidrele secundelor. De ce-am avea nevoie de cuvinte acum?!

* Și dacă nu ați obosit vă invit să pornim în alte călătorii magice împreună cu Psi și cei înscriși în tabel *

File de jurnal

sâmbătă, 16 martie 2013

Cald se topeau nopțile atunci
și luna magică ne învelea suflarea;
în ochii tăi cu gene lungi
mă oglindeam doar eu și marea.

Valuri sărate ne cântau
în ode albastre visul și armonia
și stele de pe cer cădeau
tivindu-ne cu praf de aur bucuria.

În palma aspră de bărbat
ce-aprindea focuri roșii și văpaie
misterios se-stinge neîncetat 
tot dorul meu ascuns în stropi de ploaie.

Degete moi pe piele cad,
călătorie vagă înghițită de dorințe,
ce-mi poartă sufletul până în iad
legat în lanțuri reci, iar așteptând sentințe.

Șoapte de-amor aripi întind,
în zbor făr-de sfârșit plutesc spre tâmple
în căutarea buzelor zâmbind,
gropița din obrazul stâng să-ți umple.

Frumoasele ore par clipe
și trupul tău mi-e iarăși rătăcire și mi-e far
și toate-mi par acum mai simple, 
povești ascunse printre file de jurnal.

* Jocuri de 12 cuvinte găsiți și în tabel la Psi *




Cuvinte

vineri, 15 martie 2013

Sunt o mare de cuvinte
Pe care le ascult,
Si ti le las ecou, in minte
Ca nu cumva sa uiti!

Sunt o mare de cuvinte
Pe care le citesti.
Le creionez cu gand fierbinte,
Transpiri cand deslusesti.

Sunt o mare de cuvinte
In care te dezbraci.
Si literele-noata trupul,
Le strigi, le ceri, le taci!

Sunt o mare de cuvinte,
Dar vantul ma tot seaca,
Si ploi de lacrimi mute cad,
Le scalda-n praf si pleaca.

Femeie

vineri, 8 martie 2013

Zâmbesc când soarele mă trezește dimineața și mâna ta caldă mi se plimbă pe spatele arcuit, în deplină tăcere, în felul tău unic și delicat aducând parcă cu respirația unui flaut. Sunt tristă când ploaia se lovește de geamurile mari iar locul tău este gol.. și te caut precum firele de praf din deșert își caută oaza.

Șoptesc cuvinte fermecate când sufletu-i prea plin de frumos, de surâs, ca o corabie purtând în ea comorile abisului. Țip când aripile îmi sunt smulse cu indiferență și visele se transformă în scrum.

Plutesc prin albastru, fără obiectiv sau destinație, când știu că speranțele mi se aștern, covor, în față; un dulce triumf. Calc apăsat când dorurile mă strâng și mă sufocă.

Scriu când am inima fărâme iar când răsar curcubee tac și le privesc, îmbătată de culoare. Dansez cu clipele și încerc să uit de timp. Adorm pe muzica unui vis ce mă poartă printre stele.

Uneori am totul. Alteori nu am nimic. Uneori sunt înger diafan. Alteori sunt demon plin de păcat. Uneori plâng... Se spune că plânsul unei femei nu a omorât pe nimeni. Poate doar pe bărbatul care l-a auzit.
Alteori râd. Tot timpul iubesc.

și... Totdeauna sunt femeie!

* Mai multe duzini, în table la Psi*


Clipe înrămate

Părul de foc îi cade în inele
pe umerii cei goi,
atingeri moi.
Iar ochii-s plini de soare și sclipire
de-atâtea fericiri,
de prea multe iubiri.
Buzele roșii poartă zâmbete senine
dans de clipe calde,
vals de ore albe.
Buchetul poartă și el un parfum
de tânără speranță
și de viață.
Și mâna-i se ascunde între degetele lui
fine și lungi,
mângâieri dulci...

Fotografiile mi-s clipe înrămate în suflet, bucăți furate timpului și zâmbete ce flutură etern ca aripile fluturilor plutind printre petale.
Fotografiile mi-s sticle de parfum așezate pe raftul amintirii; uneori sunt dulci, de roze, iasomie și minuni. Alteori miros a nostalgie și a dor, a povești stinse și a oameni ce au fost. 
Fotografiile mi-s zbor peste primăveri și peste ploile lui noiembrie. Sunt aripile ce mă poartă peste nopți. Sunt ochii ce se închid peste „azi” și se redeschid „atunci”: când singurele zgârieturi erau în genunchi, nu în suflet, când iubirile erau eterne, când drumul abia începea.

* Articol participant la Blog Power 59, cu o temă propusă de Mirona Mitrache. Mult succes și lor: „Visul meu”, „Fură timpului o clipă”, „Fotografiile-oglinda realității” *

Reading me...