Inel

luni, 18 februarie 2013
Inel de raze moi, suflate în praf de aur
sunt diminețile.
Și nestemate se rostogolesc
pe pervazul timpului uitat.

Inel de buze calde și roșii, de măr copt
sunt clipele cu tine.
Și bucăți de chihlimbar
ochii tăi mari, ce-mi mângâie visul.

Inel de brațe dulci, împărtășind atingeri
sunt orele amiezii.
Și safire albastre devin zările
cu nori încremeniți ca într-o mirare.

Inel de două gânduri împletite tainic
sunt înserările.
Și rubine cad pe podelele iubirilor
când pereții ard sub sărutări.

Inel de stele vii, dansând pe bolte negre
sunt nopțile în doi.
Și smaralde plâng fericiri neștiute
ascunse printre așternuturi.


Inel de raze moi, suflate în praf de aur
sunt diminețile.
Și nicio piatră prețioasă nu le poate înlocui.


* Inele mai mici sau mai mari găsiți în tabel la Psi *

Tăcerile noastre - Duzina de cuvinte

sâmbătă, 16 februarie 2013

Tăcerile noastre, desprinse dintre ceruri,
cad în balans peste lumi.
Am rupt promisiunile în miliarde de feluri
căutând echilibru-în minciuni.

Cuvintele tac ofilite pe buze,
arse de un soare păgân
ce-și picura razele tot mai reci peste frunze,
prevestind anotimp taciturn.

Dimineața nu mai aduce defel alinări
și nici nestemate de vise
căci țipătul mut se îneacă în zări
negre, din iaduri desprinse.

Cheița ce ieri deschidea calea spre povești
ruginește azi de blazare
căci zâmbetul ce-obișnuiai să-mi dăruiești
stă ascuns undeva, prin sertare.

Vremelnic e ceasul și clipa-i doar fum
spulberat de-exigența vântului cel rece,
dar ce greu mă apasă timpul acum
și cât de amar el trece.

Încă aștept un cuvânt, un miracol,
o atingere s-ascund în buzunar,
să mă bucur din nou de-al vieții spectacol,
să pot să te-aud iar și iar.


* Cuvintele lor: "Dor", "Tibi", "Carmen Pricop", "Anacondele", "Altcersenin" "Cita", "Mitzaa", "Scorpio", "Abisuri", "Vero", "Max", "Dictatura justitiei", "Tibi 2", "La Fee", "Roxana", "lili3d" sub bagheta magică a lui Psi *

E prea târziu?

joi, 14 februarie 2013

Raze de soare se încolăcesc pe brațele încă moi de somn. Filtrate de perdelele grele, par brățări din argint uitate acolo de vreo zână a nopții ce tocmai s-a lăsat furată de visare. Ghicesc printre gene albastrul infinit al cerului și șoapta lui de vânt împrăștiată peste lume. Zâmbesc. De colțul pernei am agățat o lacrimă. Una din multele pietre semiprețioase ce le-am rostogolit sărat peste clipele lui ieri. O păstrez acolo ca pe o comoară, ca pe promisiunea unui „azi” plămădit din cenușă. Ea singură îmi amintește că sunt, că merit, că mai pot și după ce am spus de-atâtea ori că nu.

Privirea se sparge goală de oglindă. Derulez fugar fragmente de gânduri: erau petale și poate lumânări violet, erau atingeri calde și priviri în loc de cuvinte, erau cadouri mici, dar rupte din inimă. Le las să-mi cadă din mâini și se împrăștie zgomotos pe podea. Nu le mai vreau! Erau... dar nu mai sunt. Petalele s-au ofilit. Nu mai sunt roz și roșii. Lumânările s-au stins și cred că e de vină răsuflarea ta înghețată. Mâinile nu mai simt. Prea multe cioburi s-au înfipt în ele. Ochii... nici nu se mai văd măcar de voalul fin țesut de lacrimi și uitări. 

Spune-mi tu, suflete, e prea târziu pentru-un cadou? Și chiar dacă va fi de la mine pentru... mine, neambalat în nicio hârtie colorată, negâtuită de emoție și surpriză și fără sărutul-mulțumesc pe care obișnuiam să i-l dau? Spune-mi cum ți se pare inima asta neagră, mare? Nu-i așa că seamănă cumva cu inima mea? care îi sperie pe mulți. Prea neagră, poate. Și totuși prea strălucitoare. Prea necuprinsă și rebelă. Prea tristă uneori. Mult prea impetuoasă, semănând furtuni. O bucățică de rai neagră ca iadul. Așa cum sunt și eu.

Spune-mi tu, suflete... E prea târziu?

* Articol înscris în competiția BlogAwards *

Învață să dansezi cu lupii

mi-e trupul bântuit de haite de lupi
flămânzi, cu ochii înroșiți de patimi
ce-și urlă dorințele sub tâmple
roase de clipele-molii,
sub lunile pline ale ochilor tăi,
sub stelele goale căzute din înalturi.

Sfâșie tot, cu colții lor strălucind albastru,
ca lame cu două tăișuri:
liniștea nopții,
răsăritul cald,
tăcerile ascunse prin izvoare.
Vânează prada:
trupuri,
guri, 
secunde
și o ademenesc cu priviri blânde.
Vraja-plasă a fost aruncată.
Și toate cad în ea,
împărtășind pentru-o secundă aceeași foame.


Dar lupii mei nu uită nici nu iartă.
Mușcă până la sânge.
Sunt fiarele ce bântuie ținutul minunat,
pădurea fără arbori,
cocorii fără cer
și ploile fără de nor.
Nu-i îmblânzi!
Ar fi doar niște câini...
supuși și blânzi...
și totuși, numai câini.
Învață-le mai bine glasul, 
de unde vin și ce vor fi.
Învață să dansezi cu lupii!

*Mulțumesc Carmen Pricop pentru inspirație!*

Despărțirea

luni, 11 februarie 2013
Sunt o pădure și-mi număr anotimpurile
în fiecare zi.
Zâmbetu-i soare cald
și visele îmi înfloresc din mugurii întunecați
de noapte cosmică.
Lacrima-i viscol ce cade peste pleoape
când apele ochilor se tulbură
în furtuni.
Dorurile-s aripi de cocori ce se înalță
în zări albastre. Unii se pierd
în drumul lor și-n inimă-aduc iarna.
Alții se-întorc.

Mi-e sufletul plin de parfumul lor:
al celor ce-au călcat cu grijă,
al celor ce n-au vrut poteci
și nici muguri de pe ram n-au luat.
S-au închinat doar trupului cel verde,
i-au învățat cântecul
și i-au ascultat răsuflarea.
Și-au ascuns chipul în palmele pământului
și-au curs ca seva prin nervuri.
Ei nu vor mai pleca nicicând.

Mi-e inima plină de pașii lor:
ai celor ce au fost și-au înfipt spini,
ai celor ce și-au scrijelit poveștile
pe trunchiuri de copaci,
ai celor ce-au smuls flori, căutând iubiri
printre petale.
Ei nu vor ști nicicând culorile pădurii
nici șoaptele amestecate printre frunze.
De ei m-am despărțit de mult.

* Alte despărțiri povestite găsiți în tabel la Psi *

Paradisuri noi - duzina de cuvinte

sâmbătă, 2 februarie 2013
Mușc
mărul roșu al gurii tale
și simt cum fericirea își face cuib 
în suflet.

Zgârii 
albul nesfârșit al iernii
cu muguri verzi de primăveri nescrise
în priviri.

Tai
bucăți mari de lună
și ți le pun, ofrandă, la picioare,
printre vise.

Ucid 
bucuria, sfărâmată de podea;
tu meriți infinitul, fără plus și fără minus,
doar atât.

Ard
ca un profet nebun
acuzat de erezie, pe rugul trupului tău
gol.

Macin
stelele Universului 
în puterea nopții și ți le presar pe aripi
de doruri.

Închid
timpul în palme 
și totul rămâne neschimbat, încremenit
într-un sărut.

Rup
clipele înveșmântate-n lacrimi
și-n locul lor îți aduc zorile albastre,
simplă dezvăluire.

Sparg
tăcerea lăuntrică și necuvintele
ce mi-au folosit de-atâtea ori pe post de experiență
și-ți cânt.

Distrug 
lumea bucată cu bucată
și din ruine îți construiesc un Paradis, 
în Iad.

* Cuvintele lor: "Dor", "Carmen Pricop", "Lili3d", "Mitzaa biciclista", "Cita", "Almanahe", "Dia na", "La fee", "Scorpio", "Abisurile", Dictatura Justitiei", "Psi", "Cammely", "Max", "Psi2", "Anacondele", "Vavaly", "Roxana", "Calatoria sarutului" sub bagheta magică a lui Psi *

Reading me...