Provocare

miercuri, 21 noiembrie 2012

Sa presupunem ca la usa iti bate nemurirea,
Iar la ferestra, serenade, iti canta fericirea.
Norocul ti-a trimis un semn si vrea sa-l intelegi,
Iubirea te-a chemat in brate… Pe cine-ai sa alegi?

Ai gasit intr-un sertar, cheia tineretii,
Iar noaptea ti-a trimis, in dar, intelepciunea vietii,
Prin posta-ti vine frumusetea, pe mail, curaj sa lupti,
Nu poti alege decat una! La care nu renunti?

Ti-au spus ca timpul, de o vreme, se-ascunde intr-o carte
Si de atunci, ai inceput, sa le citesti pe toate.
Dar cu cat citesti mai mult, cu-atat se-ascunde mitul.
Continui? Incepi alta viata? Sau reiei cititul?

Cu trecutu-n mana dreapta si prezentul la picior,
Ai luat la pas poteca vietii, catre viitor.
Si daca am sa-ti ies in cale, ranit si fara zbor,
Ai rupe din a ta suflare o mana de-ajutor?

Scrii, si fiecare rand e poarta catre Rai, 
Mi-ai dat cheile blogului si el imi spune: stai!
Multi te citesc, putini te stiu, doi-trei te inteleg,
Iar de te-ntreaba despre mine, sunt parte din intreg!




Iluzie

marți, 20 noiembrie 2012

Iti lansez o provocare,
Crezi ca reusesti?
M-ascund intr-o ghicitoare
Si tu, sa ma gasesti!

Vezi doua porti spre infinit,
Ce pe obraji scurg roua,
In zi de toamna-au scartait,
De sus parea un sase,
De jos e sigur... diferit.

In zece-am presarat tactilul,
Ce-l port in varf de doua,
Si am descoperit subtilul:
Numar in gand pana la sapte,
Scriu opt, urmeaza... stilul.

Inca mai cauti ghicitoarea
Cu care ma-nvelesc?
Sunt chiar aici, in mintea ta,
Prin ganduri rasfoiesc.

Din cate strofe ai citit,
Am observat la doua,
Ca rimele le-ai potrivit,
Dar totusi, suna diferit,
Tu-l asteptai pe... noua.


Al cincilea anotimp - Renaștere

luni, 19 noiembrie 2012
Plouă în mine tristeți fără nume și glas și o lacrimă țipă strivită pe buze povești ce s-au șters înainte de a fi scrise, cuvinte ce s-au pierdut înainte de a fi rostite și gânduri ce au murit înainte de a se naște. Prefer să ascult și să mă înec în dureri și fericiri străine decât să-mi vorbesc necuvintele ce clocotesc tainic în priviri și se revarsă precum cascade în atingeri. Corzile trupului cântă a melancolie galbenă de toamne ce au fost și ce vor mai veni încă, îmbrăcate în mantii reci și gri. Arcușul sufletului dansează inert un vals din verdele altor primăveri, cu alte raze moi, cu alte triluri ascunse printre faldurile rochiei cusută din petale și parfum. Iar eu tânjesc după o vară de catifea roșie care să-mi cuprindă umerii arși de soare și de atâtea păcate desenate de fum prin aerul îmbibat de dorințe. Și marea să-mi cuprindă gleznele și nisip să-mi curgă prin vene și tot cerul să-și destrame norii peste rănile ce le-am pansat cu stele. Mi-e dor... să ningă cu picuri de vise albe, înghețate, necuprinse de timp, nezdrobite de spațiu, înrămate și împrăștiate pe pereții Universului. Să se aștearnă omăt cald peste speranțe și muguri de ghiocei să se înalțe din ele, fragili și naivi. 

M-aș lua astăzi de mână și m-aș duce departe. M-aș ascunde în uitare, printre file îngălbenite de cărți mângâiate de degetele fine ale unor autori necunoscuți ce și-au făcut din ele temple și le-au pustiit așa cum copiii „fură” mirosul florilor dintâi. M-aș învăța să iert greșelile ce nu le-am făcut încă, mi-aș zdrobi regretul și tăcerile, iluziile ce n-au fost și clipele încremenite în Clepsidre. Mi-aș tatua un zâmbet acolo unde alții au pus neîmplinire și neșansă și-aș crește doruri noi pe tâmple. Aș păstra amintirea. Mi-aș dezbrăca apoi corpul pagină cu pagină, rând cu rând, literă cu literă până nu ar mai rămâne nimic... doar cenușa lui Ieri purtată de iele, împrăștiată pe cărări nebătătorite. Ar fi spini, dar nu ar mai durea. Mi-aș lua inima și i-aș pune aripi filigranate de fluture abia desprins de cocon. Aș lăsa-o să învețe iar zborul, înaltul și albastrul... Ar fi liberă. Mi-aș ține apoi sufletul în palmă și l-aș arde pe altar de promisiuni nerostite, dar vii și crude, precum mugurii unui Mâine abia ghicit. 

M-aș părăsi. M-aș întoarce în mine. Aș renaște iar și iar.

*Mai multe anotimpuri în tabel la Psi*


Duzina de cuvinte - Aripa albastră

duminică, 18 noiembrie 2012
În liniște noaptea îmi cerne un vis
Mi-l pune pe pleoape, mi-l scrie pe trup
Și iarna-mi alungă din sufletul stins,
Cenușă de stele, luceferi se rup
Din negura cerului rostogolind văpaie
Peste speranțe deghizate-n surâsuri timide
Renasc din petale și lacrimi de ploaie,
Rostogoliri văratice de perseide.
Omida dorinței e-acum crisalidă
Și aripile sale îmi mângâie fața
Își face curaj și respiră avidă
Parfumul ce picură din nori, dimineața.
Antidotul iubirii se transformă-n venin
Ce se-înnoadă, vâltoare, prin vene;
E risc, e-întrebare, dar îmi este senin
Și secunda se scurge alene...
Printre frunze de toamnă, printre fire de iarbă,
Împietrite în agitație cuvinte se rotesc
Dar nu-i nicio ureche vocea-i să soarbă
Nu-i nicio filă în carte să-i povestesc.
Imposibile gânduri se leagă șirag,
Pe obraz picuri stau să se scuture
Și întreaga sa ființă vibrează pe prag
Datorată unei aripi albastre de fluture.

*Cuvintele lor: "Carmen Pricop", "Dor de femeie", "Virusverbalis", "Scorpio", "Vavaly", "Dictatura Justitiei", "Irealia", "Vero", "Incognito", "Almanahe" sub bagheta magică a lui Psi*




Diferit

vineri, 16 noiembrie 2012
Orice inceput are un inceput

Ador sa fac din stele versuri
Din amurg, pana tarziu,
Dar azi, mi-au dat condei  si foaie
Si un indemn, sa le transcriu!

Despre mine

Nu sunt ca cei pe care-i vezi,
Ii stii, i-auzi sau ai citit,
Sunt cel pe care-l desenezi
In ganduri, noaptea…. diferit.

Educatie si formare

Nu sunt un negustor de vise,
Care sub pleaoape-ti sta pitit,
Sunt cheia vorbelor nespuse,
Secret, dorinta… diferit.

Profesie

Nu sunt vers, nici poezie,
Nici Rai, Iad, Inceput, Sfarsit…
Sunt cel ce-ti sufla-n trup magie,
Si-l imblanzeste… diferit

Hobby

Ti-am pus in suflet nemurire
Si-un sentiment neintalnit,
Ce-i mai presus decat iubire,
E-un nu stii ce, e… diferit

Contact

De ma vei cauta in ganduri,
Sunt doar un trup insufletit,
Iar de ma vei striga pe nume,
Sunt EU, zi-mi TU, dar…  diferit.

Așteptând fericirea

luni, 12 noiembrie 2012
Privea cu ochii goi spre cerul prea albastru
Simțea trupul pustiu și inima sihastru,
Bătrân încovoiat sub doruri și regrete
Ce n-a-învățat nicicând să stea și să aștepte.

Timpul, fluture orb, pierdut printre secunde
Agonizează pe podea și moare peste umbre.
Atât de gri și-atât de hâd, fantasme din morminte
Se-înalță astăzi în priviri, se-ascund printre cuvinte.

Glasul se-înnoadă în corzi și sugrumat de lacrimi
Strigă neputincios spre zări ce ard negru a patimi,
A cicatrici ce încă pulsează vii, deschise
A răni ce dor adânc, văpăi din nou aprinse.

Speranța cade rece și plouă peste vise
Se sparge de pereți, de versurile nescrise,
De-un mâine ce nu vine, de-un azi ce n-a trecut,
De-atâta suferință, de zborul acum frânt.

Și inima pulsează otrava întrebării
În venele ce ard sub focul așteptării,
Când fericirea plânge la colțuri, în tăcere,
Când îngerii-au plecat, când totul astăzi piere.


*Și ei așteaptă fericirea... în tabel la Psi*

Vers timid și fără rost

vineri, 9 noiembrie 2012
Sub pleoapa stângă visul meu e dor
De zile ce n-au fost și ard în noapte
Și fluturi aș chema să scuture din nor
Ploi de belșug cu rod de sănătate.

Sub pleoapa dreaptă visul mi-e speranță
Că timpul va zdrobi sub talpa sa
Orice tristețe sau durere sau neșansă,
Ce te-ar putea vreodată întrista.

Sub tâmplă gândul meu pictează albastru
Înalturi care aripile să-ți atingă
Și în zborul tău atât de-ușor, măiastru
Covor de stele înaintea-ți să se-aprindă.

Sub mâna mea lutul se face praf de Viață
Pe care-l picur astăzi prin cuvinte mute
Și fericirea în suflet se înalță
Când zâmbete îndrept spre tine, sute.

Și chiar dacă vreodată vei uita c-am fost
Și chiar de curcubeu nu vei avea-n privire
Voi fi acolo, vers timid și fără rost
Ce-ți va purta mereu, în inimă, iubire.

La mulți ani!


Mesaj ascuns... în mine

luni, 5 noiembrie 2012

Mâna mea caldă-n părul tău presară stele
Și peste gândul frânt de-atâta dor
Coboară șoaptele dintâi și zborurile cele
Ce au căzut ca ploile din nor.

Privirea mea se leagănă ușor prin vise
În care-ar vrea să te găsească iar
Și ochii-mi ard ca flăcările-aprinse
De pasiuni topite, de amar.

Pielea mea albă murmură-n tăcere
Cuvinte fără sens și fără glas
Ce se lovesc și se îneacă în plăcere,
În amfora albastră a unui ceas.

Buzele-mi roșii picură săruturi gri
În locul vorbelor ce nu știu cum să-ți spună
Că printre nopți fantasmele-mi sunt vii
Și când nu ești în ochi aduc furtună.

Filă cu filă poți să-mi citești trupul,
Ascuns printre coperțile ce-l apără de lume
Și chiar de n-a învățat nicicând să-și spună visul
Sub degetele tale are chip și nume.

*Alte mesaje ascunse așteaptă descifrarea în tabel la Psi*





Zâmbet cusut pe suflet

sâmbătă, 3 noiembrie 2012


Zâmbet...
... bucăți de soare împrăștiate peste clipe, peste diminețile ce îngheață sub fereastră, peste visele ce-au înflorit în noapte, peste poveștile cu „a fost odată”.
... parfum de zile topite sub atingerile moi ale unui suflet-jumătate, sub glasul cald al unei mâini ce nu mă lasă să cad, sub privirea vie ce mă învață că cred, să uit, să iert.
... secunde ambalate frumos în staniol albastru și dăruite cadou celor care, cândva, au șters o lacrimă, au alungat un gând, au desenat o speranță.
... muzică de cuvinte în necuvinte, scrise pe corzi de inimi și cântate de îngeri, țesute din prea mult amar, gravate pe mormintele iluziilor ce s-au stins.
... mângâierea unui dor ce-a ars mocnit în vene, a alergat printre gânduri și s-a cuibărit sub tâmpla încă tânără a zorilor.

Și după așteptări și doruri, după vise neîmplinite și zboruri frânte, după clepsidre sparte și furtuni, după lacrimi, după nopți... la capătul lor stă mugure de zâmbet, fior de început și fir subțire de speranță.

E drept, nu am regat ori bogății ascunse în vreun cufăr, nu am smaralde închise în cutii nici diamante îngropate în seifuri... am doar un gând ce zboară către tine, doi ochi ce întreabă cerul dacă vii și acolo, cusut pe suflet, un zâmbet.


*Articol înscris la Blog Power, ediția 45 cu o temă propusă de Liviu*

Cenușă

De-atâtea secole te-aștept cu dor tivit pe gene
Și nori se-amestecă-n văzduh, îngeri uitați de vreme,
De soarele ce arde crud drumul pavat cu pietre,
De fluturii ce în amurg se pierd printre regrete.

Deasupra tâmplei șade semn de ore ce se scurg,
Un minutar cu colțul strâmb lăsat de-un demiurg
Ce lumea și-a lăsat să piară în valuri mari de lacrimi
Fără motiv și fără glas, arzând pe rug de patimi.

În ochi văpăi de libertate vor să topească zarea
Să rupă gratiile reci, să asculte doar chemarea
Glasului tău primejdios și șoaptei tale mute
Ce-ar crește flori peste pământ și aripi nevăzute.

Te-aș face rege atunci peste iubiri și zeu peste ruine,
Iluzii frânte aș pune în calea ta și vise peste mine.
Din stele și din praf de rouă ți-aș țese realitate
Falsificată și-n culori, de mâna ta, pentru eternitate.

Singurul meu țel ar fi atunci la pieptul tău să-adorm
S-alung tristețea de pe chip, din sufletu-mi diform;
Să construiesc din nisip ud o nouă identitate
Și inima să stea-n genunchi, plină de demnitate.

Trupul ți-aș da atunci topit de pasiuni și atingeri
Nebuni pe tabla ta de șah, demoni cu chip de îngeri
Ce zboară acum printre fiori și tremură în noapte
Se-înalță dincolo de Rai și cad, cenușă, șoapte.


* Cuvintele lor: "Almanahe", "Carmen Pricop", "Carmen Pricop II", "Incognito", "Scorpio", "Virusverbalis", "Dordefemeie", "Cammely" sub bagheta magică a lui Psi*


Reading me...