Vis de Crăciun

marți, 27 decembrie 2011
Sub pătura rece lumini strălucesc colorate în orașul amorțit. Fețe gri, necunoscute, îmi lovesc arareori retina. Învelite în hârtie lucioasă câteva bucățele de suflet vibrează cald sub bradul micuț ce încă așteaptă atingerea suavă a fulgului de nea ce îl va readuce la viață. Crăciunul a trecut pe lângă ele și le-a privit vag preț de câteva secunde. A presărat praf de speranțe noi amestecat cu clinchet de clopoței iar apoi... a plecat!

Picături sărate cad din tavanul pe care ieri l-am desenat cu steluțe și cărora le-am încredințat toate dorințele ascunse printre nopțile ce au trecut. Miros a cozonac fierbinte și a veselie. Cad ca fulgi imenși de omăt și, odată ajunși pe podea, se transformă în oameni de zăpadă cu ochi de cărbune. Dansează în ritm de colinde și visează...

... Visează la un loc numit ”ACASĂ

Reading me...