Scrisoare

luni, 28 martie 2011

Vino! Pe nisipul fin să păşim desculţi ca pe un covor roşu de petale parfumate aşternut cu grijă în faţa noastră. În mână să ţii un buchet de stele iar eu, în mâna mea, să o adăpostesc solemn pe a ta. Cu ochii să îmi săruţi trupul... cu sufletul să îmi şopteşti că mă iubeşti... cu buzele să-mi eliberezi visele păstrate pentru clipa în care vom fi doar noi.

În părul tău raze de soare strălucesc, preschimbate în picături mici de aur ce îţi încoronează frumuseţea. Un voal uşor, ţesut de vânt, îţi mângâie fin obrazul şi-ţi aminteşte de mângâierea mea dintâi, cu degete tremurânde, cu inima bătându-mi nebuneşte în piept.

Valuri sărate ţi-au ţesut veşmântul strecurându-şi undele prin porii pielii tale moi şi îţi ating delicat trupul ce l-am visat de-atâtea ori. Un cor de pescăruşi cântă uşor în zări albastre o odă... pentru tine... pentru mine... pentru noi.


Scrisoare... de la El... pentru Ea... brodată pe un colţ de suflet.

Just... philosophy


Idei ce mor şi nu se mai întorc... scânteie o secundă pe sub ochi. Întindem mâna... le-am atins... şi totuşi le-am pierdut.

Idei ce zbor prin minţi.. ca fluturi printre flori multicolore... ca un parfum ce doar îl simţi... dar niciodată nu îl atingi.

Idei ce picură în suflete culoare, îi sădesc aripi şi îl învaţă să pluteasca. Apoi le smulg, neîndurătoare, pentru a le lăsa din nou să crească.

Pierdut... le cauţi uneori reîncercând să construieşti magia... dar.. le-ai pierdut... aici nu sunt, doar umbra vaga ce-ţi bântuie-amintirea.


Unde se duc ideile cand.. se duc?

Departe

Postare găsită printre stropii mari de ploaie ce m-au înconjurat cândva

Prinde picăturile de ploaie ce îmi zgârie faţa. Adună-le pe toate şi transformă-le în petale proaspete de flori aruncate peste trupul meu.

Alungă norii grei ce îmi umbresc privirea. Împraştie-i în zări infinite şi cheamă în locul lor un soare cald, cu raze moi, să-mi mângâie obrajii.

Leagă vântul rece care îmi îngheaţă suflul. Adu-mi în locul lui parfum de stele închis în sticluţe mici, de vise împlinite.

Şterge cu mâna ta cicatricile vechi. Acoperă-le cu picuri de speranţă, înveleşte-le cu flori de zâmbete şi atinge-le cu degete fine, de fericire împărtăşită.

Ridică-mi sufletul uşor, în palmele tale şi zboară lângă el, fereşte-l de furtuni şi ghidează-i paşii... dincolo de nori... dincolo de cerul albastru... dincolo.. departe.

Doar tăcere

luni, 14 martie 2011

Trăiesc într-un univers al tăcerii în care sufletul vorbeşte iar inima ascultă. În care cuvintele se simt, nu se aud... iar singurele litere care dansează sunt cele pe care le scrijeleşte această peniţă, înmuiată în lacrimile mele.

Am învăţat cândva să-mi încifrez misterul în linişte adâncă, în priviri ori în gesturi vagi... Am făurit din tăcerile mele un scut în spatele căruia să îmi păstrez sentimentele. Pentru că strigătului meu nu i-a răspuns decât ecoul. Pentru că vocea mea s-a pierdut în nepăsare. Pentru că bătăile inimii mele mi-au acoperit cuvintele iar ochii le-au înecat în picături amare.

Am îngropat vorbele sub piele ca pe comoara pierdută... ca pe cheia menită să deschidă un cufăr nepreţuit... şi le picur cu grijă, uneori, peste răni ce încă se mai simt... peste cicatrici ce încă dor.


"Priveşte-mă-n ochi să-nţelegi sentimentele pe care nu ştiu să ţi le spun"

Amintiri - Memórias

joi, 10 martie 2011

Amintirile mele sunt scrijelite pe pereţii vechi şi respiră printre frunzele copacilor ce străjuiesc râul. Aleargă pe sub arcurile apeductului şi se înveşmântează în sclipirile oceanului. Vibrează sub soarele cald de Februarie şi păşesc timid pe nisipul ud. Dansează frenetice prin picături mari de ploaie şi cântă cu glas de vânt cald de primăvară.

Zboară alături de pescăruşi în văzduhuri albastre şi visează cu ochii deschişi la următoarea secundă de fericire. Au parfum de scoici, alge şi cafea cu lapte. Au gust de zâmbet şi de libertate. Murmură şoapte în limba ce le învăluie auzul în fiecare zi. Aud fâlfâitul aripilor viselor ce plutesc împrejur ca îngeri coborâţi din ceruri pentru a le învăţa să zboare şi mai sus.

Amintirile mele sunt ţesute cu fir argintiu într-o poveste de demult, pictată pe pereţii minţii mele, picurată pe trupul meu şi sculptată adânc în suflet.


As minhas memórias são arranhadas nos muros velhos e respiram entre as folhas dos árvores que guardam o rio. Correm detrás do aqueduto e se vestem nos brilhes do oceano. Vibram sob o sol quente de Fevereiro e pisam tímidas na areia molhada. Dançam frenéticas nas pingas grandes de chuva e cantam na voz do vento quente de primavera. Voam junto as gaivotas no céu azul e sonham com os olhos abertos ao seguinte momento de felicidade.

Tem fragrâncias de vieiras, algas e café com leite. Têm sabor de sorrisos e liberdade. Murmuram palavras na idioma que lés circunda os pensamentos cada dia. Ouvem o som das asas dos sonhos que voam a volta deles como anjos descidos do céu para as ensinar de voar ainda mais alto.

As minhas memórias são tecidas com fios prateados numa historia antiga, pintada nos muros da minha mente, gotejada no meu corpo e esculpida profundamente na minha alma.

Dar

marți, 8 martie 2011

Un buchet de flori de lacrimi şi cateva fire de regrete printre ele. Ambalat în nepăsare şi lăsat încă de dimineaţă pe perna mea. Petalele lui îmi zgârie sufletul asemeni unor spini... şi doare. Miroase a uitare şi a tristeţe.

Tu m-ai uitat... Ai uitat că simt, ai uitat că sper, ai uitat că visez. Ai uitat că zbor şi vreau. Mi-ai uitat sufletul, convins fiind că va rămâne al tău. Frumos dar pentru mâna care ar vrea să îţi şteargă orice suferinţă. Frumos dar pentru inima ce bate odată cu a ta. Frumos dar pentru trupul ce tresare ori de cate ori eşti prin preajmă. Frumos dar pentru o Femeie!

Femeie ce azi învaţă să zboare singură, cu unica aripă pe care o mai are... cu sufletul rupt... cu inima goală.

Ziua mea are parfum de dezamăgire...



"Femeile sunt făcute din acelaşi material din care sunt făcute şi visele"

Reading me...