...

sâmbătă, 27 iunie 2009

morandi & smiley- a fost odata

Fantasme

vineri, 26 iunie 2009

Ce simplu e să distrugi în loc să clădeşti... să întorci spatele şi să pleci... să închizi ochii fără să-ţi mai pese de ce e în jurul tău. Ce simplu e să nu mai spui nimic, să nu îţi ceri niciodată iertare pentru nimic din ceea ce faci. Ce simplu e să ignori şi să ucizi speranţe. Ce simplu e să uiţi că există şi altcineva care respiră lângă tine, care visează lângă tine... dar care visează în van... pentru că tu nu trăieşti în visul acela. Tu nu eşti decât o fantasmă, un vis ce se vrea real, o mască pictată prea frumos şi la care nu poţi să renunţi. Eşti un nor de fum care se risipeşte adesea la prima bătaie de vânt. 

Trăieşti printre umbre... apari sau dispari. Nu eşti aici când ploaia cade trist pe ziduri reci. Nu eşti aici nici după o zi însorită de vară. Eşti doar o clipă, eşti doar un minut, eşti doar o fantasmă.

Parfum...

miercuri, 24 iunie 2009

... de roz, portocaliu şi galben. Sunet de raze bătând în geam. Gust de zâmbete şi îmbrăţişări. Mângâieri de şoapte şi iubire. Tablouri cu fâlfâit de aripi de vise.

O lume pierdută ce s-a topit sub mângaieri fierbinţi. O privire înecată în alta. Un suflet ce freamătă... dar în final se lasă cucerit, învăluit de aripile celuilalt suflet.

O dimineaţă albastru deschis. O după-amiază leneşă legănată de braţe calde şi surâsuri dulci. O seară veselă, scăldată în ploi torenţiale şi fulgerată de râsete. Picturi de film peste care noaptea se aşează negru.

Noi. Aceleaşi braţe strânse, aceleaşi inimi bătând, aceleaşi zâmbete. Linişte şi gol... Şi cuvintele noastre lovindu-se de pereţii muţi, împletindu-se şi apoi separându-se din nou, ca într-un dans. 

O zi scăldată în soare, iubire şi parfum.

Aici

vineri, 5 iunie 2009

Sunt aici... închisă în cutia mea... cu gânduri ce se izbesc violent de pereţi, cu fluturi de vise ce ar dori să iasă la lumină... cu cioburi de speranţe... Tăcerea mă asurzeşte şi oricât încerc să o alung ea se întoarce iar şi iar... tot mai adâncă şi mai neagră. Sufletul aleargă neîncetat căutând adăpost şi alinare şi se întoarce seara obosit şi trist. Nici azi nu a găsit nimic...

Şi dincolo de verdele peretelui viaţa se aude clocotind... cu voce mută mă cheamă... Mă las purtată de îmbrăţişarea ei, dar mă abandonează din nou în singurătate şi visare... şi zilele trec rând pe rând. Un şir nesfârşit ce defilează trist şi gri prin faţa mea. Şi nu pot face nimic să le opresc... măcar de şi-ar schimba veşmintele gri... de-ar prinde culori de curcubeu... 

Şi-aştept... O mână care să distrugă temniţa şi să rupă lanţurile... O voce care să-mi mângâie auzul... Un înger care să mă ajute să-mi port povara pe umeri... Un demon care să mă readucă la viaţă.....

Reading me...